Iasmin Exteriorovici

Ultima centrare cu exteriorul pe meleagurile noastre a fost văzută cam acum un an, într-un meci de Cupă, la Galați. Autorul ei, Sânmărtean, cu dreptul, iar la capătul ei, Wesley, cu gol. Aseară a ieșit mai întâi doar penalty, iar abia mai apoi gol. Centrarea fabuloasă de aseară a venit de acolo de unde ne așteptam mai puțin, de la Latovlevici. Sârbul din Banat a rupt poarta în meciul cu Ajax folosindu-se de șiret, însă în general Iasmin își schimbă ghetele pentru că se uzează, ca ale majorității fundașilor, în zona latului piciorului. O asemenea centrare îți iese rar și la antrenament, iar a-ți reuși cu Chelsea, la 0-0, e un vis pe care nici nu îndrăznești să ți-l amintești a doua zi.

De asta a fost nevoie, de o sclipire într-o seară în care totul trebuia să meargă calculat. Tactic a fost bine, fizic excelent, iar după punguțele din care sigur s-a băut la pauză, chiar excepțional. Cu Chelsea trebuie să alergi dublu cât ei, să nu greșești, să pasezi la siguranță, să nu lași spații. Să știi că o dată cu trecerea minutelor, vin tot mai mult peste tine, de multe ori pe jos, prin pase, pentru că pe sus Torres era mereu capăt de linie în fața acestor fundași din Bulgaria îmbrăcați în roșu.

Altfel, deși Chelsea merge prost, Rafa Benitez a dovedit că se pricepe la fotbal. Înainte de meci, Fat Spanish Waiter vorbea frumos de Latovlevici, de Rusescu și de Popa. Despre Lato am vorbit, Rusescu a trăit o seară mare și el, iar Popică a scos untul din Bertrand. Cu ei și cu ceilalți, mergem la Londra săptămâna viitoare cu ceasurile date pe silent, să nu sune și să ne trezească din vis.