Dacă pentru milioanele de ochi de români care s-au uitat la Barcelona – Milan cele două ore au trecut ca un program de divertisment pe acorduri de tiki-taka, pentru Steaua și anturajul ei tehnico-tactic meciul a trebuit să aibă neapărat rolul unei emisiuni educative, unde privești imaginile și ești povățuit să nu procedezi ca eroii negativi. Ca în acele filmulețe în care elevii trec strada pe unde îi taie capul și apoi își aruncă ambalajul de la înghețată pe jos, în loc să-l ducă la coș.
Pe Stamford Bridge, Steaua nu trebuie să facă nimic din ce-a făcut Milan pe Camp Nou. Nu va avea în față superechipa Barcelonei, dar nici ea nu e Milan, și nici Chelsea nu e de ici, de colo. Știți povestea cu regina Europei, cu zeci și zeci de milioane investite, bla, bla, bla. Pentru cei care cred că e chiar bla, bla, bla, reamintim amănuntul că anul trecut Chelsea a căștigat Champions League după ce a presărat-o pe drum, în semifinale, pe însăși Barcelona.
Deci, ce să nu facă Steaua la Londra?
Întâi, să nu ia gol repede, cum a luat Milan. Repede înseamnă până prin minutul douăzeci și ceva. Dacă nu va marca până atunci, Chesea va deveni mult mai calculată și probabil că nu va ataca la aceeași intensitate. Să încerce să aibă ceva mai multă posesie decât a reușit Milan. Sigur că în fața Barcelonei e destul de greu, dar Milan dovedise în tur că, dacă faci pressing de întâmpinare, îți silești adversarul, chiar dacă are mingea, s-o plimbe într-o zonă neutră, lipsită de periculozitate.
Să încerce să stea cât mai mult în jumătatea adversă. Asta înseamnă faulturi forțate dincolo de jumătatea terenului, faze fixe, cornere bătute scurt, să nu se piardă mingea.
Să blocheze piesele grele ale adversarului, deși grele sunt cam toate. Adică și Mata, și Torres, și Oscar, și Ramirez, și Hazard, și Lampard. Să le blocheze nu stând lângă ele, pentru că prin valoare adversarii se pot desprinde ușor, ci așteptând la o distanță la care aripile supervedetelor să nu se poată deschide pentru zbor.
Mai e un amănunt esențial. Milan a plecat de la 2-0, Steaua pleacă doar de la 1-0. Teoretic, pentru noi e mai greu. După manșa tur, Reghe a spus că poate e mai bine cu acest unu decât cu doi. Pe moment am crezut c-a luat-o razna, păi ce e mai bine să ai în portofel, o sută sau două sute? Două, desigur! Dar dacă ai doar o sută, te simți subțire, iei de mîncare copiilor și te duci acasă. Cu două sute te crezi în bani și te bate gândul să deschizi ușa cârciumii, de unde ai toate șansele să ieși lefter, iar copiii să-ți rămână flămânzi. Așadar, calculați-vă bine pașii, nu neglijați nici un fel de mărunțiș!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER