LPF TV, fantasmagoria lui Mitică

LPF vrea să-și facă televiziune. Sau Mitică, e tot aia. Deocamdată a înregistrat numele la OSIM și a făcut o declarație pompoasă, din care se înțelege că va cumpăra tot și va curge cu lapte și miere în fotbalul românesc.

Un proiect de asemenea anvergură gândit de Dumitru Dragomir e sortit din start eșecului. Risc însă și presupun că a implicat și ceva oameni cu experiență în domeniu, care să facă un proiect serios. De la eventuala existență a acestui proiect pornesc cu o tentativă de analiză, fără pretenția de a fi perfectă. Am pornit însă de la nedumerirea că alte țări, cu pricepere mult mai mare și la fotbal și la televiziune, nu distribuie fotbalul pe canalul Ligii.

1. De câți abonați are nevoie? Cât ați plăti pentru un canal LPF TV?

Prin actualul contract, LPF încasează aproximativ 100 de milioane de euro pe trei ani acum de la Digi, Dolce și Intact. Adică vreo 33 de milioane de euro pe an, aproape 3 milioane de euro pe lună. Cum poate realiza aceeași sumă cu propriul canal? Excludem din start sistemul pay-per-view, care presupune plata pentru fiecare meci sau fiecare etapă. E complicat tehnic și puțin atractiv cu excepția câtorva meciuri. Rămâne varianta includerii de către operatorii de cablu într-un pachet cu cost suplimentar, de tip HBO-Cinemax.

Acum, un calcul sumar: cu un euro pe lună plătit suplimentar de fiecare abonat ar avea nevoie de trei milioane de abonați. Cu doi euro pe lună ar ajunge 1,5 milioane de abonați pentru a strânge suma actuală. 

Întrebarea mea pentru voi e: vă permiteți să plătiți banii ăștia? Și dacă da, i-ați plăti, considerați că merită? Conform unor cifre neoficiale, HBO are în România aproximativ 500.000 de abonați, cu un pachet care costă de la opt lei. Repet, datele sunt neoficiale. 

2. Producția crește costurile

Calculul precedent legat de numărul de abonați necesari nu include însă niciun alt cost suplimentar. Dar aceste costuri există și nu sunt deloc de neglijat. În primul rând, producția unui meci costă câteva zeci de mii de euro, în funcție de calitatea ei – număr de camere, HD, grafică, reluări etc. La 10.000 de euro un meci, rezultă încă trei milioane de euro pe an de câștigat doar pentru Liga I (Mitică vrea și Cupa, și liga a doua, și alte sporturi, și „bătăi, K1 toate”). Adică încă cel puțin 150.000 de abonați necesari.

Tot la capitolul producție trebuie inclus tot ceea ce înconjoară meciuri: comentatori, analiști, studiouri, cameramani, reporteri etc. Surse de pe piață susțin că RCS-RDS consumă anual mai bine de 45 de milioane de euro anual cu partea de sport. Un cost care include mai multe drepturi TV, dar în care Liga I e baza. Și așa am ajunge la nevoia de cel puțin 2 milioane de abonați la 2 euro pe lună. Și încă n-am luat tot în calcul.

3. Negocierile cu cabliștii sunt esențiale

Fiind vorba de un canal cu plată, operatorii de cablu își vor trage și ei măcar o mică parte pentru a-l distribui. Iar negocierile sunt extrem de dificile, dovadă disputele RCS – Discovery, RCS – Intact sau Romtelecom – ProTV. E adevărat, până acum acestea s-au desfășurat în sens invers – canalele au cerut bani, iar cabliștii n-au mai acceptat sumele cerute. Pe de altă parte, RCS le-a propus celor de la Discovery un sistem similar celui unui eventual pachet cu plată LPF TV: includerea într-un pachet cu cost suplimentar pentru fiecare abonat care dorește. Discovery a refuzat, intuind probabil dificultatea obținerii de bani pentru conținut în România. Mai mult, concurența cu canalele distribuitorului nu ajută – DigiSport, DolceSport ar putea fi pentru LPF TV, ceea ce DigiWorld este pentru Discovery – alternativa mai slabă, dar mai la îndemână.

4. Țara în care conținutul nu costă

Țara noastră este între cele mai puțin propice pentru astfel de inițiative. Nu avem filme disponibile pe iTunes Apple, nu avem canale payperview, suntem campioni la download și streaming, tot sportul e practic gratuit pe TV, vânzarea de conținut audio-video online este ca și inexistentă. Elocventă reacția publică în cazul voyo.ro vs site-urile ilegale de seriale, când mai puțin și site-ul legal era „băgat în dubă” pentru că e nu e la nivelul celui care oferă mult, dar ilegal, pentru care se organizau manifestări de susținere. Chiar dacă prețul e echivalentul a două beri, pe care nu le furi, ci le cumperi, întrebarea multora e de ce să coste? mai ales dacă pot să-l am „moca”!

5. Marketingul inexistent

Singura șansă să convingi pe cineva că merită să dea bani în plus e, pe lângă să ai un conținut bun, să știi să-l promovezi. Liga I e un conținut destul e bun – încă mai face audiențe, nu grozave, dar mai face. În ciuda nivelului fotbalistic îndoielnic, audiențele sunt superioare oricărui campionat străin. 

În fotbalul românesc însă marketingul lipsește cu desăvârșire, de la Steaua la ultima clasată, de la LPF la FRF. Nu e suficient să zbieri pe la TV, să te „doară-n pălărie” și să te consideri tu însuți „trăznet” ca să facă lumea coadă la abonare. Ai nevoie de specialiști în marketing care să facă din acest produs unul vandabil – iar procesul durează ani buni. A durat ani chiar și cu un produs ca Premier League.

Ca o concluzie – în România există astăzi aproximativ 5,7 milioane de abonați la servicii de televiziune. 2,2 milioane sunt abonați DTH, iar din cei de pe cablu un sfert – adică sub un milion – au cablu digital. Rezultă cam 3 milioane target cu cerințele tehnice îndeplinite pentru un canal cu plată suplimentară în România. Fantasmagoric de crezut că TOȚI vor fugi să se aboneze la LPF TV ca să facă proiectul fezabil. Dar, sigur, eu nu sunt Mitică să mă pricep la toate.