Chiar dacă am făcut multe schimbări după Budapesta, mai precis cinci, n-am reușit nimic! Aici e aici, am avut senzația că în capitala Ungariei s-a greșit echipa, dar iată că în Olanda se pare că s-a mai greșit o dată. Practic, meciul de pe ArenA n-a avut istoric, sau poate că a avut doar prin aceea că olandezii și-au permis fantezia de a evolua în alb.
Supărat probabil după Ungaria, dar probabil că supărat doar pe propria consecvență de a nu schimba, la Amsterdam selecționerul a picat în extrema cealaltă, dându-ni-i spre admirație pe Pantilimon, Gardoș, Raț, Popa și Tănase. Când procedezi așa, ca antrenor, înseamnă c-o cam iei pe piept, ori la bal, ori la spital. Și când schimbi cinci titulari o faci pentru a crea un șoc în echipă, pentru a clătina statuturi de titulari sau de rezerve. Înseamnă a te cam da la ei și a le spune cine-i șeful. Dacă-ți iese, ești mare. Dacă nu, stai și-ți iei castanele, ceea ce Pițurcă va trebui să facă de-acum până în septembrie, la dubla cu Turcia și Ungaria.
Schimbând cinci oameni, Pițurcă n-a reușit să schimbe și un sistem de a gândi, de a privi fotbalul. Avem o echipă în care indiferent cine evoluează, cuvântul de ordine e o prudență pe care n-o abandonăm nici la 0-1, nici la 0-2, o teamă de noi înșine, o încadrare în propriile limite, care s-a văzut cam pe unde sunt.
N-o să spunem că olandezii ne-au bătut cu oameni de la Manchester United sau Bayern. O să zicem exact ceea ce nu ne convine, că ne-au învins net cu o linie de fund de 20-21 de ani, cu Guzman de la Swansea și cu Blind, care e clientul obișnuit al lui Adi Popa. Am spus Adi Popa? Am spus! Piticul îndesat adus de la Chiajna, cel mai neexperimentat și mai puțin plimbat în lume din întregul lot, a fost singurul care a adus o rază de soare într-o echipă înnorată precum cerul înainte de declanșarea codului portocaliu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER