A trecut o clipă prin cadrul camerelor tv, a suportat câteva flashuri, a primit aplauzele galeriei, stârnită probabil de imboldul celor mai în vârstă, apoi și-a luat locul în tribună. El, Nelu Nunweiller (foto stânga), căpitanul lui Dinamo ediția, să zicem, 1963, cântărea cu ochii echipa de la o jumătate de veac distanță de banderola sa.
Cine folosește astăzi apelativul aproape banalizat de câini roșii, trebuie să știe de unde a apărut acest supranume, ajuns să aibă astăzi importanță heraldică și să figureze inclusiv pe tabla autocarului, așa cum nobilii își gravau pe vremuri blazonul pe portierele trăsurii. Vorbim astăzi despre câinii roșii pentru că acum o jumătate de veac și mai bine în tricoul roșu al lui Dinamo evoluau doi frați roșcovani și aprigi, fundași amândoi, Nelu și Lică Nunweiller, Ion și Vasile după prenumele pe care le aveau în buletine. Cei doi erau simbolul determinării, roșii la tot, la ten, la tricou, chiar și la păr un pic. Mai rafinatul lor frate Radu Nunweiller a apărut mai târziu, aducând în locul deposedărilor lui Nelu și Lică o călcătură mai ușoară și pase de metronom.
La 77 de ani, Nelu Nunweiller și-a trăit bărbătește secunda de mediatizare de pe Național Arena. Drept ca bradul, elegant, la fel de roșu la față ca în tinerețe, i-a dat premiul lui Dănciulescu și și-a amintit probabil de derbyurile cu Steaua, când erau gradene și nu scaune de plastic, dar iarba, udată cu furtunul, era mai dreaptă și mai bună decât astăzi.
Merită câteva rânduri și unul dintre cei care s-au perindat pe sub ochii experți ai lui Nea Nelu. Cosmin Matei a fost cel mai bun om al lui Dinamo și nu numai contra Astrei, ci de multe ori în ultima vreme. Creatorul neînțeles de acum doi-trei ani, decarul fără sarcini defensive, talentat, dar cam derutat atât pe teren, cât și în afara lui, s-a regăsit pe sine în pielea unui om de bandă unde viteza, câtă e, face casă bună cu o tehnică de fiecare dată surprinzătoare. Matei a câștigat net în acea zonă duelul pentru titularizare cu vitezistul Strătilă și poate fi unul dintre pilonii pe care Dinamo își poate sprijini noua construcție. Ca un făcut, firavul Cosmin poartă același număr 4, care pe vremuri învelea umerii de halterofil și ceafa de taur a lui Oneață Augustin. Și atunci, pe vremea lui Oneață, reconstrucția s-a făcut tot în jurul numărului 4, care, ca și acum, era al unui om de atac.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER