Barbosa are dublă cetățenie. După ce a evoluat pentru Portugalia, în prezent reprezintă Spania
Alexandrina Barbosa poate fi unul din așii Oltchimului în această seară, în condițiile în care Katarina Bulatovic va avea parte de un tratament special din partea formației maghiare. În situații de unu la unu, Sandy le „sucește” gleznele adversarelor, iar în apărare este o handbalită vicleană, știe cum să „aresteze” mingea. Barbosa este o jucătoare surprinzătoare în teren, dar și în afara terenului.
Înainte să înceapă cu adevărat să mănânce handbalul pe pâine, portughezo-spaniola se vedea contabilă, iar după ce își va încheia cariera și-a propus să intre în poliție. Pe termen scurt și mediu, obiectivul ei este să câștige Liga Campionilor, iar o ocazie s-a ivit sub tricoul Oltchimului.
Sandy, tu ești printre persoanele de la Vâlcea care îl cunosc cel mai bine pe Ambros Martin, antrenorul formației din Györ. Ce îl face un antrenor special? Este dedicat sută la sută meseriei. Știu cum gândește jocurile, nimic nu lasă la voia întâmplării. Ambros Martin își așează foarte bine apărarea, pleacă de la ideea că o defensivă bună câștigă un meci. Dacă apărarea nu merge, nici atacul nu merge, cam asta este filosofia lui despre handbal.
Györ pare favorită pe hârtie, situație în care s-a aflat și la semifinala din 2011 cu Itxako, formație pentru care ai jucat și tu atunci… A fost favorită și nu s-a calificat (Râde). În finală a mers Itxako, a fost o mare surpriză, inclusiv pentru noi. Nimeni nu se aștepta să scoatem pe Györ, dar am reușit.
Repeți istoria cu Györ? Vom avea două meciuri foarte grele, sigur este cel mai dificil duel al nostru din acest sezon. Nu vreau să spun că vom câștiga sigur, dar avem șansele noastre să ne calificăm în finală, orice este posibil. Ne cunoaștem foarte bine adversarele, probabil că și Györ ne-a studiat. Merge mai departe echipa care va greși cel mai puțin.
„Nu regret că am ales Oltchim”
Cum ai ajuns la handbal. Din câte știu, handbalul nu e foarte popular în Portugalia… Fotbalul este sport național, nu pot spune că avem o școală de handbal. Totul a început în joacă, la 8-9 ani, nu știam foarte multe despre acest sport. La 14 ani am avut prima ofertă de a pleca în Spania, am fost remarcată, dar până la urmă am rămas acasă, eram încă prea mică să mă desprind de familie. Am făcut acest pas doi ani mai târziu, când am plecat la Madeira, handbalul feminin era mai dezvoltat acolo decât în Lisabona. La început a fost ciudat, eram pentru prima dată departe de casă, dar handbalul începuse să fie viața mea.
Care este povestea transferului tău la Oltchim? M-au sunat de mai multe ori să vin la Vâlcea, dar am ezitat la început. N-am avut cea mai bună experiență la Brașov, a venit criza financiară, cu toate că atmosfera din echipă a fost excelentă. În 2010 am vrut să mă întorc în Spania, mi-a fost greu să stau liniștită în România. Tot atunci mi-am spus că nu mă mai întorc în România, dar Oltchim a tot insistat. M-am consultat cu prietenii, mi-au recomnadat să accept oferta, întrucât Vâlcea este o echipă de cel mai înalt nivel. Iar până la urmă am ajuns la concluzia: De ce nu? Nu regret deloc că am luat această decizie, iar acum sper să câștig și Liga Campionilor.
Unde te vezi peste vreo zece ani, tot în handbal sau vei încerca altceva? Sincer, înainte să plec de acasă, credeam că voi ajunge contabilă. Iar când o voi termina cu handbalul aș vrea să intru în poliție. Mă fascinează domeniul.
Sportul este o religie în familia mea. Toți membrii sunt suporteri ai Benficăi Alexandrina Barbosa, Oltchim
Are o artă de a fura mingea adversarelor. Poate juca oriunde într-o echipă, mai puțin pivot Herbert Müller, antrenor Thuringer
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER