Unii oameni își descoperă foaia de parcurs a vieții ascunsă în buletin. Din acest punct de vedere, numele „Contra” sugerează o identitate colindată de gândul răzvrătirii. O viață croită parcă pentru revanșă. Un destin marcat de împotrivire. E-adevărat, Cosmin Contra duce în buzunarele minții câteva amintiri care-l sâcâie. Presa deceniului trecut stă martoră, cu amestecul ei de lacrimi și mizerie, de dramă și promiscuitate, de abuz și mândrie, de eroism și lehamite. În paginile ziarelor sport, răstignit în iarbă, Contra plângea după ratarea barajului cu Slovenia. În pliul unui tabloid, același Contra era surprins în asediu hormonal la porțile mai mereu deschise ale unei vampe nurlii și zurlii. Iar dansul amintirilor incomode a continuat. De o parte, finala spitalicească Liverpool-Alavés din ce era pe atunci Cupa UEFA. De cealaltă, runda de box cu Edgar Davids care i-a grăbit plecarea de la Milan. Și peste toate, imaginea unui tată suferind și stins prea repede.
Cu un asemenea bagaj, ai două variante: îți plângi de milă sau te iei la trântă cu toți și toate. Cosmin Contra a ales a doua variantă, parcă pentru a spune lumii că știe ce combustibil prețios e orgoliul. Fotbalistului căruia Emeric Ienei nu-i nimerea întotdeauna numele i-a luat locul un ins matur, care mâine-poimâine va fi o miză interesantă nu doar pentru o ambiție locală. Jocul de azi al Petrolului curge din mai multe izvoare: febra galvanizantă a publicului, cochetăria stadionului, valoarea în general bună a jucătorilor etc. Însă verva acestui joc se leagă și de neastâmpărul productiv al lui Contra, de dorința lui de-a trece la catedră după ce-a stat ani și ani în bancă. Iar aici mai apare un element care-l ajută pe tehnician: faptul că nu mai e însoțit de umbra fotbalistului în activitate. Câtă vreme a fost antrenor-jucător, Contra s-a aflat într-un straniu conflict cu sine însuși, iar asta a produs unele scântei neplăcute la Timișoara. De când a renunțat la echipamentul de joc și a optat pentru sacou, el a început să arate a antrenor adevărat, iar ceea ce face la Ploiești îi asigură trambulina pentru saltul viitor. Echipa joacă frumos și convingător, din motivele arătate mai sus. Plus unul: faptul că lângă antrenorul Cosmin Contra stă un om discret, cuviincios și bun prieten cu fotbalul. Îl cheamă Laurențiu Roșu. Telespectatorii îl văd rar și întâmplător, când camera TV se oprește asupra băncii de rezerve. Asta nu înseamnă însă că rolul lui e de coloratură. Și el, și Contra fructifică acum experiența spaniolă care le-a schimbat mentalitatea, le-a împlinit viața și le-a limpezit valorile.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER