Am scris atât de mult despre tâmpeniile pe care le-a făcut de-a lungul timpului Dumitru Dragomir, încât subiectul Dragomir mi se pare grețos. Omul își știe doar interesul, nu are nici cea mai mică inițiativă de dezvoltare a fotbalului pe care-l conduce, jignește birjărește când se simte amenințat, nu a fost în stare, împreună cu angajații lui, să pună la punct un regulament clar al fotbalului, care să fie respectat de toată lumea, protejează niște Comisii care iau decizii bulversante. Ca mare șef al fotbalului profesionist românesc și ca fost parlamentar al României, ar trebui să fie mult mai atent cu ce-i iese pe gură din căpșorul ăla cu care s-a descurcat și a manipulat și pe vremea comuniștilor, și pe cea a neocomuniștilor, și pe cea a așa-zisei democrații.
Dacă nu își dă seama ce prostii debitează, ar trebui să își angajeze un consilier care să îi dea câte o „castană” când sare calul. Și îl sare cam des. Când spui „și handicapații înțeleg că n-avem nicio vină”, i-ai catalogat deja pe oamenii cu dizabilități. Adică ei înțeleg mai greu? Sunt mai grei de cap, domnule Dragomir? Iată ce mi-a scris ieri pe facebook Robert Gavrilescu, un bărbat de 38 de ani care se deplasează cu ajutorul unui scaun cu rotile din cauza unui handicap căpătat în copilărie, după o gravă eroare medicală: „Bună ziua și mă scuzați că va deranjez, am un mesaj pe care, prin vocea dumneavoastră, aș vrea să-l strigați, pentru că eu aș urla, dar nu mă aude nimeni. D. Dragomir a facut ieri o afirmatie cum că și un handicapat ar înțelege și i-ar da dreptate în cazul Craiova. Eu sunt o persoană cu dizabilități fizice, merg cu căruciorul, dar sunt un om ca toți ceilalți. Am patru diplome, permis auto, famile și un copil, deci mă simt profund jignit de acești oameni care folosesc atât de ușor cuvântul „handicapat”. Sunt și un suporter de fotbal, eu sunt din Gorj și am fost la multe meciuri ale naționalei și ale Stelei, venind din Târgu Jiu până în București cu mașina și pe banii mei. Îmi pare rău că suntem jigniți mereu în România anului 2013 și nimeni nu face nimic. Suntem și noi oameni pe pământ și încercăm să trăim așa cum putem și să ne bucurăm de viață așa cum ne-a lăsat-o Dumnezeu. Îmi cer scuze că v-am deranjat, dar poate strigătul meu de neputință îl va auzi cineva. O zi frumoasă vă doresc.”
Cum mă îndoiesc că Dumitru Dragomir, în ignoranța lui, va catadicsi să își ceară scuze, îi pun la dispoziție un filmuleț despre acest om, Robert Gavrilescu: http://www.youtube.com/watch?v=LjJfycq0Q60.
Poate că domnul Dragomir reușește, la cei 67 de ani ai săi, să scape de acest handicap major: lipsa de respect și de bun simț.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER