Noul candidat la poziția de successor al lui George Copos pare să fie de altă factură decât precedenții, incomparabil mai discret decât Fathi Taher sau Jean Valvis și mult mai credibil decât acel insignifiant Lutz Stache. Tocmai de aceea poveștile care se țeseau în jurul său, cu peste 600.000 de euro dați echipei, cu stingerea unei părți din datoriile care figurează la masa credală, depășeau limita versosimilului. În ziua de azi, oricâte trenuri de marfă ai coordona în România și în curând, din câte s-a auzit, și în Bulgaria, trebuie să fii exaltat și neacoperit de nimic concret ca să sari cu milioane de euro pentru o cauză pe care încă n-o stăpânești.
Orice om de afaceri ar fi spus că acei 600.000 de euro sau câți or fi fost ar putea reprezenta o plată anticipată din ceea ce va urma. Dar dacă nu va urma nimic? George Copos e un negociator redutabil și nu e exclus ca din această tranzacție pe care mulți o văd ca și făcută, să nu se aleagă nimic. Și atunci e normal să nu riști o sumă mare doar pentru a avea o publicitate, pe care Gruia Stoica n-a arătat până acum c-ar căuta-o neapărat. A fost la un meci, a făcut câteva declarații, nu mai mult de un minut, însă până la a prelua Rapidul mai e cale lungă.
Ieșind din discuție cei 600.000 de euro sau chiar mai mult, Gruia Stoica s-a dus ieri în mijlocul rapidiștilor cu un milliard vechi, adică puțin peste 20.000 de euro. Sumă mult mai aproape de ideea unei recompense de curtoazie față de echipă decât de ideea de investiție. Sumă decentă, care asigură unor oameni greu încercați în ultimele luni câteva zile de liniște. Gest de suporter, nu de investitor. Gest decent, nu reclamă deșănțată, urmată de invadarea studiourilor tv în căutarea publicității.
Așa și trebuie să privească jucătorii Rapidului mica atenție venită de la posibilul viitor patron. Ca un ajutor de la un prieten, nu ca o obligație. Regretabil e însă că oamenii din club n-au fost în stare să facă nici măcar un gest de această dimensiune. Dacă s-ar fi organizat ca lumea meciul cu Steaua, s-ar fi evitat amenzile care depășesc miliardul sosit ieri în buzunarele jucătorilor.
Cât despre fotbaliști, nu trebuie percepuți ca niște greviști care au abandonat mânerul sirenei. Dacă n-ar fi mers la Constanța, clubul n-ar fi pățit nimic, n-ar fi riscat nicio excludere, pentru c-ar fi fost trimiși juniorii. În schimb ei, jucătorii, ar fi riscat să piardă un sfert din contractele anuale. În plus, ar fi dobândit și imaginea de persoane anevoie guvernabile, care te lasă la greu. Așa, ducându-se la meci, fie că din vară vor rămâne în Giulești sau vor merge la alte echipe, vor fi priviți ca niște oameni care oricâte necazuri ar avea, se străduiesc s-o scoată la cumva la capăt.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER