Macazul către B

Da, despre asta e vorba acum la Rapid. E vorba despre criza de timp. Șefii Rapidului nu mai au timp și de Rapid. Bani n-au fost vreodată îndeajuns la Rapid, dar sărăcia din această primăvară va face istorie printre giuleșteni. Odinioară, primarul Bulucea îi mai ducea cu zăhărelul pe Nae Manea și alții când mai venea vorba de repartiția unui apartament sau o aprobare de mașină. Cât despre Copos, el e tot sărac de când a preluat Rapidul. Doar toate canalele TV apelează la aceleași imagini de arhivă atunci mai produc o știre despre Copos, indiferent de domeniu. Copos cu smoching și papion arătându-și căptușeala albă a buzunarelor goale. Cu un zâmbet larg, sarcastic, bineînțeles. Mai sărac ca anu’ ăsta, ca anu’ trecut și de când mă știu n-am fost niciodată…

Mai nou, șefii Rapidului nu mai au timp nici de Rapid. Vineri a mai fost un termen în calendarul licențierii pentru noul sezon. Președintele CA, Ioan Taban, a pus iarăși pe masă o coală de hârtie A4 goală. Planul de redresare a clubului nu e încă gata, se lucrează. Deși starea de insolvență a fost declanșată încă de la finele anului trecut. După atâtea luni de cugetare adâncă, eminențele cenușii încă mai lucrează la planul de redresare! Asta după ce între timp redresaseră cam tot ce se putea redresa. Și salariile jucătorilor, și chiria pe apartamentul închiriat lui Oros, și plata serviciilor de pază la meciurile jucate cu porțile închise, multe altele încât ajungi să te miri cum de mai curge apă caldă la ProRapid. Nota bene, la ProRapidul lui Copos!                                                           

În mai toate intervențiile televizate de la știrile sportive, Taban umple ecranul  de optimism. Licența e ca și luată. Toate miniinterviurile se închid însă cu fraza „sper ca membrii comisiei de licențiere să țină cont de implicațiile stării de insolvență…” Dacă nu, nu. Adică retrogradarea. Carevasăzică Rapidul să ia licența sub umbrela protectoare a acestei găselnițe numită insolvența, cu toate datoriile cărora le țin socoteală doar firmele lui Copos, iar altora cu obligații financiare neonorate la termen incomparabil mai mici să li se taie craca… Acesta e adevărul din spatele vorbelor goale ale lui Taban. La această oră, când luna mai e gata să facă ochi, Rapidul e în B. Sunt prea mulți de dacă și cu parcă pentru a străpunge canoanele licențierii și prea puțin timp rămas.                                

P.S. S-a stins unul dintre monștrii gazetăriei sportive, Gheorghe Nicolaescu. L-am cunoscut pe când eram la vârsta pantalonilor scurți. Băteam adesea mingea cu Mihai, fiul lui, în parcarea din fața blocului din Bucureștii Noi. Peste ani, i-am devenit ucenic la „Sportul”, unde i-am fost coleg mai bine de un deceniu. Ceva m-a frapat întotdeauna la nea Gheghe. Rămăsese același „mămos” pe care-l cunoscusem în copilărie. Același părinte grijuliu de la distanță cu copilul care se căsătorise și se mutase la Constanța și tot ca un părinte pentru noul val. Mereu cu o vorbă bună, o povață și o pilă pentru „puștime” atunci când se împărțeau meciurile etapei în biroul „corpului de balet”. Ioan Chirilă, Eftimie Ionescu, Gheorghe Nicolaescu. Nea Gheghe, odihnește-te în pace!