România a avut doar doi campioni olimpici la Londra, Alin Moldoveanu la tir și Sandra Izbașa la gimnastică, sărituri. I-am lăudat, i-am cinstit, și-au primit premiile de la COSR, de la Guvern, de la cluburile pe care le reprezintă, iar apoi au luat-o de la capăt. Rutina antrenamentelor zilnice, zeci de ore petrecute săptămânal în sala de pregătire, concursuri (doar demonstrative până acum la Izbașa), o muncă invizibilă pentru mulți dintre noi. Sandra a absentat de la Europene pentru că și-a dat licența, Alin, în schimb, e mereu cu pușca la ochi. Trage zilnic în ținte, a ajuns aproape de perfecțiune, am văzut cu toții la Londra la ce nivel au ajuns trăgătorii din elita acestui sport. E vorba de milimetri care departajează un campion olimpic de argint sau de bronz. Colegii mei care au realizat reportajul și interviul din această pagină spun că Alin i-a asigurat că ar putea nimeri și o monedă ținută între degete de unul dintre ei! Vă dați seama cât a tras acesta la viața lui pentru a ajunge la o astfel de precizie… Același lucru se poate spune și despre Sandra, la sărituri sau la bârnă. E vorba tot de repetare continuă, de voință extremă, de sacrificiu, de talent.
Apropo de sacrificiu: Alin Moldoveanu își lasă familia acasă exact de ziua lui (împlinește azi 30 de ani) și pleacă în America pentru un concurs de Cupă Mondială. Să mai spunem că în prima zi de Paști va fi singur într-o cameră de hotel din Columbus, unde se și antrenează, și că a doua zi intră în competiție. Să recunoaștem că puțini dintre noi ar fi în stare de astfel de sacrificii. Iar Alin a făcut asta ani la rând, fără să aibă garanția că va ajunge la un moment dat să câștige și bani din acest sport.
Am plasat reportajul și interviul din ProSport ediția tipărită cu Alin Moldoveanu înainte de fotbalul din Liga I, ca semn de prețuire pentru un mare campion. Merită să citiți cum se antrenează și cum se sacrifică un mare campion.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER