Alexandru Cojocaru a avut șansa și onoarea să debuteze în poarta Stelei chiar pe 7 mai, o zi cu rezonanță în istoria clubului și a fotbalului românesc. Pe 7 mai 1986, marele Duckadam apăra patru lovituri de departajare în finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla și aducea la București cel mai important trofeu al continentului. Pe 7 mai 2013, un puști de 17 ani și 7 luni, Alexandru Cojocaru, pășea cu tupeu pe gazonul de la Bistrița în tricoul echipei care a devenit campioană cu cinci etape înainte de finalul sezonului.
Alexandru a avut probabil emoțiile lui, fiecare om le are, dar nu a arătat asta pe teren, nu s-a văzut deloc că i-ar tremura picioarele. Ba din contră, a ieșit cu siguranță pe centrări, s-a întins parcă ar fi de plastilină, și-a pus în valoare reflexele la câteva șuturi periculoase ale bistrițenilor și, până la urmă, a închis poarta, debutând astfel fără să primească gol la un meci de Liga I. Iar pentru asta merită felicitările noastre!
Pe Reghecampf l-a deranjat însă tupeul puștiului, care a spus că vrea să îi ia locul cât mai curând lui Tătărușanu! Mai degrabă cred că e remarcabilă această dorință de a juca, de a fi cel mai bun, specifică de alt- fel tuturor fotbaliștilor. Cojocaru nu are cum să îl înlocuiască în acest moment pe Tătărușanu, asta e clar, pentru că nu are experiență. Pe de altă parte, această experiență se câștigă jucând, nu stând pe bară, iar faptul că Reghecampf a avut curajul să-l bage pe Cojocaru, fie și într-un meci fără pic de miză, e de apreciat. Mai ales că în România sunt foarte puțini antrenori care titularizează juniori, oricât de talentați ar fi ei (a făcut-o și Țălnar cu Rotariu etapa trecută). Și probabil că Reghe îl va mai trimite în poartă pe Cojocaru în etapele rămase până la finalul campionatului. Iar acesta își poate arăta tupeul și valoarea chiar în derby-ul cu Dinamo, dacă Tătărușanu va mai resimți durerile de la spate și în ziua meciului. Steaua cu un portar de 17 ani în marele derby! Asta da provocare!.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER