Într-o vreme, în paginile „Sportului” era la modă șablonul „valoarea nu așteaptă numărul anilor”. La un moment dat acesta ajunsese chiar titlul unei rubrici. Era cazul, nu era cazul, noul val era împins cât mai în față. Nu cred că a lipsit vreodată din articol comparația cu, ați ghicit, exploziile lui Dobrin ori Balaci, doi dintre precocii fotbalului nostru. De obicei se glumea: a fost, iată, împlinit primul pas către constatarea amară de peste ani „s-a născut vedetă și a murit speranță”. Drepturile de autor aparțineau tribunei. Pe lângă mulți, cei mai mulți, fotbalul trecuse neobservat, pe furiș parcă, fără artificii și fără patos.
Am văzut în weekend ratarea colosală a lui Țucudean, cu care și-a semnat sentința la Standard, și mi-am adus aminte de un text pe care ProSport mi l-a găzduit la începutul sezonului. Zburdălnicia din Supercupa cu CFR și pofta de gol din debutul campionatului ale lui Țucudean te trăgeau de mânecă, anunțau explozia. E Dănciulescu bucățică ruptă, dar cu 15 ani mai tânăr, se spunea. E marele pariu al lui Bonetti, e de fapt pariul campionatului, e pariul naționalei…Ce prăpastie s-a căscat între atacantul în față cu toată poarta succesului din toamnă și rezerva debusolată care nu pricepe ce i se întâmplă de acum! Avem pe masă destule criterii de evaluare ale campionatelor de la noi și cel belgian. În niciun caz nu e hăul propus de gemenii deziluziilor Țucudean și Prințul Cristea. În doar trei imagini-simbol, călătoria lui Țucudean la Liege ar arăta cam așa: 1. O poză atunci când își pune mâinile în cap la eliminarea după un tackling chirurgical a la Strătilă asupra unui adversar lângă fanionul de colț; 2. Altă dată lovind gazonul cu furie cu dosul palmei după o foarfecă total eșuată în 6 m; 3. Cu mâinile în șold, consternat, după ratarea monumentală din careul mic din ultimul meci de campionat care probabil că o azvârle pe Standard de pe harta cupelor europene. Un sezon în trei ipostaze. Rednic e blând: „Țucudean are concurență mare pe post”. Da, are concurență doi puști de 19 ani! Pe vremuri, la „Sportul”, atunci când vreuna dintre propunerile din noul val făcea câte o boacănă, se scotea de la naftalină o altă rubrică. „Cine n-are bătrâni, să-și cumpere”. Cu un Pancu, un Dănciulescu ai acelor vremuri subiecți pe două coloane la pagina 3…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER