Pe Gigi l-au adus cu Dacia. Când s-au deschis porțile ghimpate de la Rahova, ecoul din celulă a evadat prin fereastră. L-au primit cu urale atârnați de grilajul geamului. Omul care intra în lumea lor din televizor, a intrat acum pe poartă. La fel ca ei. Cu Dacia.
Peste ziduri, dincolo de poartă, înainte ca ciocanul judecătoresc să pocnească a lemn plin pentru a-l catapulta pe Gigi din ecran la vorbitor, omul din Dacie conducea limuzine. De multe ori, după meciuri, mașina îi era soclu. „Sus, sus, sus”. Acum, sus înseamnă jos. Aici, patul de lângă bec e al celui slab, sunt reguli nescrise, dar știute de toți.
În libertate, Gigi nu a trăit după reguli, nu le-a respectat niciodată. Mereu a preferat să mergă pe contrasens, să nu oprească la roșu, să nu se supună. În limuzina lui, anarhia a fost un pasager fără centură și asta l-a adus după zăvoare. Cu o Dacie, aceeași care-i aduce pe toți.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER