Pustiu, dar în funcție

„Să-ți dai demisia sau să fii dat afară? Răspunsul depinde de ce anume te interesează, reputația sau banii. E bine pentru reputația ta să-ți dai demisia, dar dacă faci asta s-ar putea să nu mai ai acces la compensațiile pe care le poți primi dacă ești dat afară”.

Ceea ce cunoaște instinctiv orice angajat, fie că e menajeră sau director de multinațională, au teoretizat specialiștii americani în Resurse Umane, în majoritate femei. Întrebarea este însă dacă varianta „să-mi dau demisia?” trece vreodată prin capul unui angajat suficient de norocos încât să nu fi fost dat afară deși nu a produs nimic luni de-a rândul.

Să luăm exemplul Ilie Stan, un caz particular dintr-o castă, fotbalul românesc, în care cei care împrumută cluburile pun un antrenor, însă știu deja și cine va fi înlocuitorul înlocuitorului acestuia. Din start, Ilie Stan ar trebui să se considere norocos pentru că, deși Concordia nu a mai bătut pe nimeni în Liga 1 din 23 noiembrie 2012 – o serie inadmisibilă chiar și după standardele Severinului –  el a putut să termine sezonul pe bancă.

Luni seară, în ultimele minute ale meciului pierdut, evident, de Chiajna cu Pandurii, pe fața lui Stan se așezaseră neputința și resemnarea. Nefericitul antrenor gusta fără chef umilința grețoasă a retrogradării, o posibilitate care nu se întrevedea la acel 0-6 dubios cu Steaua, prima din cele 16 partide consecutive fără victorie.

Explicații pentru vrie se găsesc, sunt destule. Echipa atât a putut, ce poți să faci cu jucători de duzină?, Stan nu a dat de urma secretului magic găsit de Reghecampf la Chiajna, arbitrii au fost contra, barele la fel, Niță era cu gândul la regăsirea cu același Reghe. Mai rari sunt antrenorii români, englezi, germani sau andorezi care  își dau demisia cu eleganță și demnitate atunci când echipă intră într-o criză profundă. Aici mai vine o explicație. „Trebuie să dau bani dacă demisionez!”. Greu de crezut că un finanțator, fie el și Becali, îți va cere bani atunci când tu nu bați pe nimeni și pleci de bunăvoie, scutindu-l de grija de a te despăgubi, dar, fie, dacă totul pe lumea asta se reduce la finanțe, grija de a nu da bani de la tine este una plauzibilă.

Ieri dimineață, Ilie Stan s-a trezit probabil cu senzația că lumea întreagă s-a prăbușit peste cariera lui de antrenor, strivând-o, făcând-o inutilizabilă. Câți bani ar fi pierdut fostul mijlocaș al Stelei dacă, de acum câteva săptămâni, când simțea, dar nu credea că va retrograda, spunea sincer: „Îmi dau demisia”? Cât poate să coste o asemenea mahmureală profesională?