Campionul care a evitat Liga 2. Dumitraș e sincer: „Am fost prea cuminte pentru Steaua”

Andrei Dumitraș a fost adus la Steaua în vara anului trecut pentru a acoperi postul de fundaș dreapta, unul cu probleme în Ghencea. În ciuda faptului că a avut evoluții apreciate, Dumitraș nu a reușit să îi convingă pe oficialii Stelei că își merită locul, astfel că a fost ținut mai mult pe bancă. Totul în ciuda faptului că unul dintre rivalii de pe post, Gabi Matei, își petrecea zilele mai mult prin cârciumi decât pe teren. Până la urmă, faptul că nu a fost adus la Steaua de unul dintre manageri (vezi cazul lui Matei) i-a fost fatal lui Andrei Dumitraș. După un gol și un „assist” în numai opt partide la Steaua, fotbalistul de 25 de ani a revenit la Ceahlăul și a reușit să pună umărul la salvarea de la retrogradare. A acceptat o discuție cu ProSport despre ultima parte a vieții sale și a dat dovadă de o modestie ieșită din comun pentru fenomenul fotbalistic.

 

Andrei, ești la finalul unui sezon interesant. Ai început în lupta pentru titlu și l-ai terminat reușind să eviți retrogradarea.

Chiar că a fost interesant și destul de important pentru mine. Am fost în două ipostaze complet diferite în ceea ce privește obiectivele, dar până la urmă… e tot fotbal.

 

Haide să o luăm cronologic. În vara lui 2012 ai fost chemat la Steaua, cum ai primit vestea?

Eram în cantonament înaintea meciului cu Gaz Metan și cei din conducere m-au convocat la o discuție. Am intrat într-o cameră și m-au întrebat direct: „Ai vrea să mergi la Steaua?” (râde) Ce întrebare-i asta? Normal! N-am spus nimănui despre asta, am jucat meciul, iar după meci a aflat toată lumea.

 

Îți aduci aminte care a fost prima persoană căreia i-ai spus că te-a cumpărat Steaua?

Hmm, nu cred că îmi aduc aminte…sincer…cred că… Eu am o relație mai apropiată cu cineva de la mine din sat, cu primarul, și cred că el a fost primul. E omul cu care de-a lungul timpului am avut și unele tachinări. Eu jucam la Roman, în Liga a III-a, iar el mă tachina că a jucat în Liga a II-a. 

 

„Nu am știut să gestionez noua postură, cea de rezervă”

 

Care a fost primul contact cu ceilalți fotbaliști ai Stelei?

La început am fost puțin reținut, eu nu-s o persoană prea deschisă. Dar am întâlnit un colectiv foarte bun acolo, m-au ajutat să mă integrez foarte repede.

 

Ai simțit la Steaua vreo diferență față de ceea ce făceai la Ceahlăul în ceea ce privește antrenamentele?

Da, din punctul de vedere al antrenamentelor. Au fost unele destul de severe, dar severe în sensul bun, a fost totul tratat cu o seriozitate maximă. De la antrenamente, la masă, la odihnă și recuperare. Se vedea că dincolo de orice interesul este fotbalul.

 

Veneai titular și căpitan de la Ceahlăul și ai început rezervă la Steaua. A fost un impact dur?

Asta îmi reproșez acum, anume că nu am știut cum să gestionez situația. Nu am știut să mă adaptez la faptul că pot să fiu și rezervă, să nu joc. Am avut o reținere în joc, în special în amicale, acolo unde nu am evoluat bine.

 

Totuși, impresia generală legată de prestațiile tale a fost una bună. În plus, ai reușit să și marchezi de vreo două ori, ai dat și pase de gol. De ce nu ai jucat mai mult?

Eu am încercat să îmi fac treaba cât mai bine, însă am avut meciuri nu prea reușite în special în perioada de amicale din cantonamentul din Austria. Bine, nu pot să zici nici că în campionat am strălucit. Am avut o oarecare reținere, v-am spus, nu am reușit să gestionez noua situație.

 

„Bucureștiul oferă tentații mari, însă eu am avut noroc cu prietena mea”

 

De ce crezi tu că nu ai reușit să te impui la Steaua?

Îmi reproșez caracterul, că nu am fost destul de tare în unele momente. La Steaua nu trebuie să fii cuminte neapărat. Nu mă refer la prostii sau ieșiri prin cluburi, dar e bine să fii un pic obraznic, iar eu am fost prea cuminte. Cam asta a fost. 

 

Ai sesizat în București „pericolele” care fac ca unii fotbaliști să se rateze?

Da, la un club ca Steaua ești în vizorul tuturor: femeilor, presei, chestii de genul. Numai că eu sunt norocos, sunt chibzuit, plus că am avut-o pe prietena mea alături în momentele dificile. Am avut momente mai puțin bune la București, veneam acasă supărat, dar ea mi-a ridicat mereu moralul.

 

La tricoul de campion te gândești?

(râde) Nu mâ gândesc, nu am meritat asta, am jucat prea puțin.

 

Te-a demoralizat vestea că te reîntorci la Ceahlăul?

Nu, pentru că eu am ales să revin. Am încercat să iau experiența Steaua ca pe o învățătură, acum vreau să-mi fac datoria la Ceahlăul pentru că am venit cu tragere de inimă. E normal ca acum pretențiile să fie mai mari de la mine și încerc să îmi revin la forma la care eram când am plecat la Steaua.

 

Nu a fost greu de gesionat schimbarea bruscă de obiectiv, de la titlu la evitarea retrogradării?

Normal că este greu. Și la Steaua, dar și la Ceahlăul sunt presiuni, însă presiuni diferite. Acolo în Ghencea tot timpul sunt sub presiune, iar la Piatra-Neamț nu e așa. La Ceahlăul sunt meciuri în care nu sunt pretențiile așa exagerate de a obține victorii, în timp ce la Steaua se vrea mereu victoria.

 

Ai fi putut suporta, din punct de vedere fotbalistic desigur, să pici în Liga a II-a cu Ceahlăul?

Eu nu m-am, gândit nicio clipă că am putea retrograda pentru că asta mi-ar fi știrbit din nivelul de concentrare pe care îl acumulasem pentru atingerea obiectivelor.

 

Care crezi că a fost secretul Stelei în acest sezon?

Un program bine pus la punct în ceea ce privește antrenamentele și recuperarea. Toți vorbesc de pungi și vitamine, însă e ceva normal. Tommy a avut un rol important, e un profesionist.

 

„Am investit toți banii câștigați, mă gândesc la viitorul meu”

 

Cum e să ai un stadion care să-ți poarte numele? Cred că ai văzut reportajul de anul trecut din ProSport.

Da, da, într-adevăr. Mă simt foarte mândru de decizia celor de acolo, pentru mine contează cel mai mult că ei mă apreciază. Contează că ei, atâți cât sunt, 2000 de locuitori, sunt alături de mine și îmi oferă acest privilegiu. La început am încercat să refuz pentru că mi se părea extraordinar de mult, nu puteam să accept. Ei au insistat și au spus că merit pentru că am dus numele localității mai departe.

 

Ce făceai dacă nu ajungeai fotbalist?

Cred că mă făceam profesor de sport. (râde) Chiar am avut o perioadă înainte să ajung la Ceahlăul în care nu mai aveam motivație. Eram de trei ani la Roman, în Liga a III-a, parcă dădeam în gol și am vrut să pun ghetele în cui și să fac altceva. 

 

E o impresie cum că fotbaliștii sunt neglijenți în ceea ce privește viitorul lor din punct de vedere financiar. Tu faci parte din această categorie?

E primul lucru la care mă gândesc. Tot timpul am fost chibzuit în cheltuieli, am investit mereu în imobiliare, în pământ, nu am ținut niciodată banii în bancă pentru că mi se pare o prostie.

 

Cea mai frumoasă amintire a mea din fotbal este golul cu Ekranas din preliminariile Europa League

Andrei Dumitraș, Ceahlăul

 

Fotbalul îți aduce satisfacții mari, însă nu multă lume vede și latura cealaltă. Eu în șase luni de stat la Steaua nu mi-am văzut familia deloc. Aici sunt la trei ore de casă, dar tot îmi văd familia din lună în lună

Andrei Dumitraș, Ceahlăul

 

Avem copii talentați la Ceahlăul. Unul e Alex Margine, un copil cuminte și muncitor care va demonstra valoare. Un altul este Andrei Marc, cel care a primit încredere și a prins un post de titular

Andrei Dumitraș, Ceahlăul

 

La Steaua am ajuns datorită mie și prestațiilor mele, nu m-a dus nimeni acolo. De asta nu sunt trist că nu am rămas, sunt sigur că fiecare om are lucrurile bine stabilite în viață, iar la mine așa a fost să fie, să revin la Ceahlăul

Andrei Dumitraș, Ceahlăul

 

Nu am întâlnit mulți preparatori fizici în cariera mea, însă Thomas Neubert este sigur cel mai bun dintre ei. Și acum mă ține pregătirea făcută cu el

Andrei Dumitraș, Ceahlăul