În urmă cu câteva săptămâni, într-un dialog dezarmant de sincer, Florin Prunea, teoretic conducător al unui club de Liga I, spunea cu nonșalanță: „Care bugete?! Nu există așa ceva, nu mai ascultați ce spun conducătorii, niciunul nu are banii pe care îi anunță”. Dezarmant de sincer, dar nu în sensul de realist, ci în sensul că Prunea habar n-are probabil ce înseamnă un buget. Un buget de cinci milioane de euro nu înseamnă să ai cinci milioane de euro atunci în cont, nici măcar în buzunar, sacoșă sau valiză. Un buget, de oricâte milioane, este o prevedere a veniturilor și cheltuielilor pentru o perioadă ce urmează. Și ar trebui să-l aibă toată lumea. El poate fi doi lei sau două milioane, cel mai important e ca veniturile să fie minimum egale cu cheltuielile. În acest caz, dacă faci o prevedere realistă, dacă n-ai banii pe moment, ai garanția că poți funcționa.
Prunea știe ceva totuși. La noi, majoritatea cluburilor așa funcționează – bugetul e suma cu care vine patronul de acasă. Și ajung la Dinamo. Noua conducere a clubului îmi dă impresia că înțelege conceptul și încearcă să se orienteze ca atare. E mai grav să plătești, mai exact să promiți, contracte uriașe, dar să nu le achiți, decât să promiți și să plătești exact ceea ce te angajezi că poți să plătești. Știa asta și Caragiale: „Famelie mare, renumerație mică, după buget”. Dacă asta înseamnă 2.500 de euro pe lună e mai sănătos să nu promiți 10.000. Poate că plafonul ar aduce o plafonare a performanței. Eu nu cred asta – chiar așa performanți sunt fotbaliștii să fie cel mai bine plătiți angajați din România? -, dar e posibil să urmeze o perioadă de secetă la trofee. Ar fi însă mai bine să urmeze un faliment cum li se întâmplă altora? Sau o supărare a patronului care amenință că renunță după ce descoperă uluit că vine cu prea mulți bani de acasă, dar locul 1 e doar unul și mai vin și alții cu bani de acasă? Sau o schimbare a primarului cu unul care n-are chef să mai plătească din bani publici vreun camerunez anonim?
În teorie, proiectul de la Dinamo pare logic pentru așezarea pe baze mai solide a unui fotbal insolvent. Mai ales că vorbim de un club unde nu sunt bani publici, nu e implicată (sper) vreo Primărie care să plătească mai bine un fotbalist obosit decât un manager de companie privată.
Practica e însă ceva mai problematică. Noul acționar majoritar a ales, sau a fost obligat să aleagă, un președinte demn cel mult de o plenară a PCR. Apoi, anunță transferuri pe bandă rulantă care însă nu prea se fac. Negociază cu jde antrenori, dar nu izbutește să semneze cu unul. Și dacă reușește transferuri, pe ce bază le face? Fotbalistic vorbind noul proiect e gândit de Anghelache? Aș fi văzut un antrenor în centrul atenției pentru reconstrucția unui lot, nu un profesor-universitar-doctor-scriitor, cu tot respectul pentru nenumărate sale titluri. Academice. Aici scârțâie proiectul, nu la plafonul salarial.
P.S.: TVR a trimis un comunicat de presă în care anunța difuzarea galei Dinamo 65. Dintre toate legendele care au participat la acea gală pentru ilustrare a fost aleasă o singură poză în care apar și sportivi, dar în ea în prim-plan e ministrul Liviu Dragnea. Habar n-am câte medalii a cucerit Dragnea pentru Dinamo, dar mi-e clar că unele lucruri nu se schimbă niciodată…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER