Viitorul e pozitiv

Deschizi televizorul și auzi: „Proiectul lui Hagi este viitorul fotbalului românesc!”, ziarele cântă și ele pentru Viitorul: „Dacă am avea mai multe academii ca ale lui Hagi…”.

Să spui sau să scrii ceva de rău despre cel mai mare fotbalist român din toate timpurile și despre orice lucru pe care pune el mâna e ca și cum ai fluiera în biserică.

Hagi este deja sanctificat, iar adepții săi predică învățăturile pe de rost: „Hagi ne-a scos în stradă în 1994″, „Dacă spui Hagi în străinătate, spui România”, „Dacă ar fi fost Hagi președinte…”. Și argumentele continuă. Jucătorii lui Hagi valorează milioane, pe ei se bat zeci de echipe, Hagi este garantul succesului, încet, încet, obsesia pe care Hagi o gonește spre succes a devenit obsesie națională.

Mă număr printre cei care, într-o noapte ploioasă, acum 19 ani, au bocit la moartea unui vis, o semifinală România – Brazilia. Acum am ajuns în categoria celor cărora le vine să plângă după ce naționala de tineret, cu 6 fotbaliști de la Viitorul Constanța în teren, a făcut 2-2 pe o insuliță plină cu licheni din Atlantic. Știu, nu e vina lui Hagi că echipa antrenată de Săndoi n-a bătut în Feroe, dar oare Hagi n-are nicio vină?
De la înființare, Academia lui Hagi a crescut ca Făt-Frumos, deși, inițial, patronul ei anunțase că va crea o bază solidă, sănătoasă, și că promovarea unei echipe de seniori spre prima ligă nu e printre obiectivele urgente. Totuși, în doar 4 ani, întinzându-se financiar ca o coardă de bungee-jumping (potrivit ziarelor, Hagi are credite de 9 milioane de euro) proiectul Viitorul a ajuns până la marele uger de bani din fotbalul românesc, drepturile TV din Liga I, din care se va hrăni și în sezonul viitor. În paralel, echipele naționale de juniori s-au umplut de fotbaliști de la Viitorul, chiar dacă, pe un ton scăzut, temător, unii antrenori de la alte școli de copii din țară au protestat uneori.

Ce ar fi de comentat față de munca onestă a lui Hagi? Vara trecută, ProSport a scris despre meciul dubios Viitorul – Săgeata Năvodari (2-0) din finalul campaniei de promovare, iar reacția neoficială a clubului a sunat cam așa: „Hagi a auzit și el despre niște lucruri necurate și vrea să-l îndepărteze pe președintele Peniu din cauza asta”. Așadar, Hagi nu se preta la mizerii. Îți venea să intri în pământ de rușine, cum să te gândești că Hagi ar putea face așa ceva!?

Apoi, a venit scandalul de la turneul naționalei Under-19 din Serbia, în urma căruia 10 fotbaliști, dintre care 5 de la Viitorul, au fost suspendați de FRF pentru comportament nesportiv. Culmea, adept declarat al disciplinei, Hagi a militat din toate puterile ca marfa sa de export să fie amnistiată și, în cele din urmă, a reușit.

De la episodul cu Săgeata a trecut un an. Pavel Peniu e în continuare președinte, iar echipa s-a salvat de la retrogradare în primul ei sezon de Liga 1 cu două rezultate uimitoare, 5-2 în Ghencea, contra Stelei, și 3-2 în Ștefan cel Mare, contra lui Dinamo. Ambele meciuri au fost suspectate de blat de public, în ciuda protestelor aproape isterice ale unui Hagi decis să devină profitabil cu orice preț.

Știu, sunt un ticălos care vrea răul fotbalului românesc. Adevărul e că, după rezultatele notabile scoase de naționalele împânzite cu fotbaliști de la academia lui Hagi – 1-10 cu Germania, 0-5 cu Belgia, 0-4 și 2-4 cu Austria și 2-2 cu Feroe  – viitorul sau, dacă vreți, Viitorul e, vorba cuiva, „pozitiv”!