Săptămâna trecută, Lucian Lipovan a vrut să-l intervieveze pe Mircea Sandu. „N-am timp, am multe lucruri pe cap”, a răspuns președintele federației dintr-un fotbal insolvent, aflat până la urechi în hazna. Când îl auzi, ai putea jura că el, conducătorul, și-a ridicat mânecile, a pus mâna pe găleată și s-a apucat de vidanjat, dar de unde să înceapă? Oamenii de fotbal se încolonează spre sanatoriile Rahova și Jilava, juniorii iau bătaie cu 10-1, selecționerul de la Under 21 se crede Chuck Norris, casele de pariuri sunt pline de fotbaliști, antrenori și conducători, există zeci și zeci de probleme. Sandu s-a gândit mai bine și a început curățenia cu o petrecere la federație, dată în cinstea sezonului care s-a terminat, zice el, fără probleme.
Zilele trecute, cel care a botezat fotbalul românesc în taina durerii în cot a ieșit din starea sa naturală și a făcut o vizită propagandistică la Parlament. A aruncat trei pumni de țărână în ochii unor nepricepuți, le-a povestit cum amenință Mafia pariurilor fotbalul său nevinovat și, gata, Nașu” și-a făcut datoria. Totuși, dacă aveți impresia că apoi s-a întors în palatul său de sticlă de la federație, vă înșelați.
Ieri, Mircea Sandu a ieșit ca o tornadă după apariția unei știri confuze. Pentru a suspenda terenul României, UDMR ar fi trimis o scrisoare la FIFA, reclamând manifestările rasiste de la amicalul cu Trinidad, iar șeful federației, ca un demagog respectabil, a simțit că e momentul pentru a sări la gâtul politicienilor români de limbă maghiară: „Nu este corect pentru că ei trăiesc pe acest teritoriu, aici au făcut afacerile, aici au tăiat pădurile și mănâncă mâncare românească. Cred că ar trebui să fie mai atenți cu ceea ce fac”.
Reacția mulțimii momită cu morcovul naționalismului va fi de aprobare a lui Sandu. De acord, UDMR ar trebuie să posede o agendă mai importantă, dar ce facem cu inconștienții din tribunele Național Arena care chiar i-au maimuțărit pe jucătorii de culoare veniți din Caraibe? Pentru onomatopee asemănătoare, organismele internaționale au arătat toleranță zero, însă demizeul din Casa Fotbalului ignoră esența și se avântă cu o ipocrizie energică în războiul cu maghiarimea politică.
E genul de zel care i-a lipsit lui Mircea Sandu pe partea sportivă de 23 de ani încoace. Cum ar fi arătat fotbalul dacă șeful federației și cel al Ligii n-ar fi permis defrișarea lui cu aceeași nepăsare cu care un Atilla și altul au tolerat dispariția pădurilor din Harghita? Atilla știe că metrul cub de cherestea de brad e 100 de euro la gater și de câteva ori mai mult la export. Din păcate, costul metrului cub de Rapid, Universitatea Craiova sau Poli Timișoara e știut doar de speculanții la mesele cărora a mâncat Sandu mâncare românească, în schimbul binecuvântării de naș.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER