Raț, Tamaș și Pantilimon formează trioul românesc din Premier League, trioul de la care ar trebui să pornească naționala tricoloră în bătălia pentru Mondialul din Brazilia. De la Tamaș, așteptăm mai multă seriozitate. De la Pantilimon, mai multe meciuri jucate. Iar pe Raț vrem să-l vedem un lider adevărat al primei reprezentative, pentru că și-a câștigat an de an tresele de comandant venind mereu cu inima deschisă la convocări și încercând să dea de fiecare dată când a fost chemat tot ce are mai bun.
Raț a trăit în umbra lui Mutu și a lui Chivu ani la rând. El câștiga trofee cu Șahtior, iar Mutu lua mereu frișca, era iertat indiferent de capricii și nebunii, era văzut întotdeauna drept lider, căpitan, meseriaș. Raț înghițea în sec, trăgea și mai tare la antrenamente, se dedica naționalei, dar nu reușea niciodată să-l facă uitat pe Mutu, să-l depășească măcar puțin ca notorietate pe Briliantul neșlefuit.
Răzvan Raț a ajuns acum la maturitatea și la experiența unui adevărat lider care își poate spune părerea tranșant, își poate impune punctul de vedere la națională, în meciuri și la antrenamente. Transferul său în Anglia îi confirmă valoarea, îi consolidează poziția de actual lider al naționalei României.
Raț poate fi exemplul și pentru cei puțini care vin din urmă. Cumpătarea, viața sportivă exemplară, lipsa scandalurilor din cariera lui, seriozitatea care îi lipsește lui Tamaș sunt caracteristici spre care ar trebui să tindă orice tânăr jucător de la loturile naționale de juniori și nu numai.
Naționala României are în acest moment un adevărat lider, fără fițe și fără fumuri, un lider care și-a câștigat acest statut muncind, transpirând, dedicându-se meseriei de fotbalist. Dacă nu am reușit să mergem la un turneu final de Campionat Mondial cu excentricul Mutu sau cu capriciosul Chivu, poate vom încerca acest nobil sentiment avându-l în frunte pe salahorul Raț!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER