E greu cu ditamai Bentley-ul pe cărările înguste ale Iveriei! Și e și mai greu când adversarii nu mai sunt veniți cu rata, ca Vardar! Pe Steaua a durut-o destul de rău impactul cu Caucazul, asprimea gruzină s-a simțit din plin, peste ea așezându-se puțin din rafinamentul de Bohemia presărat de central-europeanul Uhrin.
Fără Tănase, care a avut câteva momente de acuratețe ofensivă, ar fi fost foarte greu. Fără Tătărușanu, inspirat la penalty, ar fi fost aproape imposibil. Sau poate fără Xisco, spaniolul șutând aproape la fel de prost ca și Gicu Grozav.
Într-un meci în care motoarele s-au pornit greu, în care Pintilii și Bourceanu au rătăcit multe baloane la mijloc, în care Latovlevici, parcă auzindu-l pe Pițurcă, a cam fost făcut praf de interesantul Merebașvili, în care Stanciu n-a existat, parcă speriat de știrea venirii Prințului Cristea, trebuia să apară ceva care să aducă Steaua spre turul următor, pentru c-ar fi fost mult prea palpitant să se lase deznodământul pentru retur.
Acel ceva a venit din gura lui Hagi. Mai erau puține ceasuri până la meci când Gică deplângea soarta lui Gabi Iancu. Joacă prea puțin, la vârsta lui banca de rezerve îi poate toci nu doar turul pantalonilor, ci și încrederea. Apariția lui Iancu după pauză părea să fie un gest de telepatie pe axa București-Tbilisi. Urmat de o execuție de mare eficiență a acestui rafinat adolescent, venită la câteva zeci de secunde după ce apărarea fusese praf de stele și ducea la creșterea consumului de distonocalm pisat și presărat la punctual cu var.Și continuată cu al doilea gol, servit pe tavă de Tănase, reconfortant de viu în acel minut 80.
Hârșită prin arenele lui Ajax, Stuttgart și Chelsea, Steaua a avut un ceas de emoții, dar acum are cale bătută către mai departe. Greu de spus dacă după emoții au mai avut forța și inspirația să-i întrebe pe gruzini de acel Merebashvili, care timp de o oră ne-a făcut să ne îndoim că am fi chiar atât de buni.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER