De când clientul lor a ajuns în spatele gratiilor, avocații lui George Becali sunt printre cei mai ocupați purtători de robă care se perindă pe culoarele instanțelor. O dată la câteva zile, pe masa judecătorilor mai apare o cerere de eliberare condiționată, iar motivele sunt diverse, pornind de la așa zisa incapacitate a Stelei de a se gestiona fără omul care o împrumută și până la decesul mătușii Everichia, Dumnezeu s-o odihnească!
De fiecare dată, Instanța a refuzat cererile, însă asta nu-i împiedică pe Sisifii fără nume să-și împingă hârtiile semnate de clientul lor de la Jilava pe birourile de lemn masiv din sălile de judecată. Cerere, respingere, recurs, cerere, respingere, recurs, jocul continuă lună după lună, iar Steaua oferă personajele pentru decor. Antrenorul vine mai mereu la termene, însoțit de distinsa soție care lăcrimează cabotin, unul dintre manageri ia loc în sală în pauzele în care nivelul de serotonină i-o permite, jucătorii sunt și ei plimbați ca niște relicve sfinte care ar trebui să impresioneze judecătorii, totul pentru patronul-cămătar, totul pentru eliberare.
Ieri, judecătorii au analizat un nou recurs făcut pe motiv că George Becali este președintele Stelei, iar clubul are niște tranzacții importante de făcut. Amuzant e că pe vremea când George Becali se apăra în cazul Valiza, avocații au făcut tot posibilul pentru a-l îndepărta, imagistic, de clubul Steaua. „Becali nu are treabă cu Steaua, Becali nu are funcție oficială la Steaua”, auzeau judecătorii la fiecare termen. În numai câteva luni, discursul s-a dat peste cap. Acum „Becali are multă treabă la Steaua, Becali e președinte la Steaua, Steaua nu poate funcționa fără Becali”.
Evident, e dreptul lui George Becali și al avocaților să caute căi de a-și îmbunătăți nivelul de trai, care în momentul acesta este bruiat de colegii de „cracă”. La fel de normal este ca judecătorii să sesizeze caracterul inconsistent, uneori pueril, al cererilor de eliberare condiționată și să acționeze în consecință. „Nu știu ce câștigă România dacă Gigi Becali nu e pus în libertate pentru a rezolva problemele care țin de el”, se lamenta la televizor unul dintre manageri după anunțul că judecătorii au respins ultimul recurs. Întrebarea, deși retorică, e solicitantă. Un recurs respins nu crește produsul intern brut, probabil că nu aduce puncte în vreun raport de justiție și nici nu le va produce o stare de bine românilor. Adevăratul câștig e unul fragil, aflat din păcate în pragul extincției. Se numește decență și ieri, în afară de decizia judecătorilor în cazul Becali, s-a mai hrănit – O, ce festin! – cu demisia lui Dumitru Costin din Comitetul Executiv al FRF.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER