Craiova Maxima plânge

Decesul lui Costică Ștefănescu a îndurerat o țară întreagă, dar mai ales Oltenia a reacționat la pierderea fostului căpitan al Craiovei Maxime. Colegii de la echipa de legendă a României au reacționat, povestind cum au trăit drama și ce-și amintesc despre Ștefănescu

„Am primit vestea prin telefon. Nu mi-a venit să cred. Am vorbit acum câteva zile cu el, mai exact sâmbătă și nu mi-a spus decât că nu se simte bine și că se internează. Ca dovadă, s-a dus la locul fatal, pentru că, să vă spun sincer, eu nu-l condamn. Suferă de mult timp, s-a chinuit săracul și îmi pare foarte rău. Mi-a fost ca un frate, mă cunosc cu el de la 15 ani. Am jucat în echipele naționale de juniori, seniori și în cea olimpică, ultima oară am jucat cu el la Universitate Craiova, unde am avut o satisfacție extraordinară. Am jucat și pe Wembley. Rămâne un gol imens la «Craiova Maxima» prin plecarea lui Costică Ștefănescu. Dumnezeu să-l ierte și pot să vă spun că am pierdut un mare om, un mare bărbat și, de-aceea, eu nu-l condamn pentru grestul necugetat pe care l-a făcut, pentru că sincer, nu mai suporta și cred că nu a vrut să îi mai deranjeze pe cei din jurul lui”

„Nici nu mai înțelegeam ce îmi spunea ultima oară. Eu l-am încurajat, fii curajos, fii bărbat, asta e viața, dar ce era în sufletul lui numai el știa, săracul! În martie, am băut un suc cu el, nu mi-a zis nimic. Ulterior am aflat că era operat la un plămân. A dus o viață de sportiv, nu a fumat, a fost un tip foarte cumpătat. Ca să vedeți cum este viața, nu trebuie să fumezi ca să te îmbolnăvești de cancer la plămâni, dar destimnul a fost trist și dureros cu el„.

Aurel Beldeanu

 

„Am avut o relație foarte bună cu Costică Ștefănescu. M-a ajutat extraordinar de mult și după ce m-am lăsat de fotbal. Costică era printre puținii oameni despre care poți să vorbești la superlativ. Ultima oară l-am văzut la începutul lunii iulie, slăbise vreo 20 de kilograme până în acel moment, ajunsese la 65-68 de kilograme atunci”

Ion Geolgău

 

„O să țin minte toată viața. Era în ultimul minut al meciului cu Cehoslovacia, ne apăram ca nebunii pentru a ne califica la Euro 1984. La un corner al cehilor, am văzut în careu un tip într-un echipament necunoscut. Nu era îmbrăcat nici ca noi, nici ca ei. Era prima dată când mă trezeam în careu cu portarul advers, dar în tensiunea momentului, nu mi-am dat seama cine e. L-am întrebat pe Costică dacă știe el cine e ăla. , mi-a răspuns. După meci, am râs de ne durea burta de acel moment.”

Silviu Lung

 

A fost liderul nostru! Văd că viața nu are logică. Un om care nu a făcut excese a fost lovit de această boală. Sincer, nu pot să îl condamn. A vrut să evite chinul și să vadă suferința celor din jurul lui. Știa că tot acolo se îndreaptă

Rodion Cămătaru

 

Nu l-am mai sunat pentru că voiam să mi-l amintesc mereu pe căpitanul Ștefănescu cel puternic

Sorin Cîrțu