Singurul sport de echipă prezent la Jocurile Olimpice de la Londra își lansează azi ediția 2013-2014 a Superligii naționale. Noutățile stagionale: format competițional schimbat, noi reguli de joc stabilite de FINA și trei repatrieri importante, Andrei Iosep (Dinamo), Tiberiu Negrean și Ramiro Georgescu (ambii, CSM Digi Oradea). Reîntors în campionatul național după 13 ani petrecuți în străinătate, ultima dată la CD Navarra, în Spania, Andrei Iosep (36 de ani) pare tentat de o carieră de antrenor. Până atunci, va mai lansa torpile din apă cu stânga sa de temut, pentru Dinamo, singurul club la care a jucat în România, începând de la vârsta de la 10 ani.
Andrei, cum ți se pare campionatul de acum, față de ultimul în care ai jucat în România? Cu siguranță, mult mai competitiv. Sunt și străini valoroși, care vor ridica nivelul.
Există vreo favorită clară, ca în ultimii ani? Nu cred. După părerea mea, Oradea are un mic avantaj, dar Steaua alcătuiește o echipă valoroasă, care o să pună multe probleme campionei din ultimii ani.
Dinamo nu intră în calcul? În sport se poate întâmpla orice, totuși ar fi o mare surpriză să ajungem să jucăm finala. Oradea și Steaua pornesc cu prima șansă. Noi, să vedem cu câți jucători mai ajungem să terminăm campionatul! Că deocamdată avem numai accidentați.
„Avem nevoie de Cosmin Radu”
Cât te-ai gândit să mai joci? Mulți dintre foștii mei colegi care s-au lăsat prematur mi-au spus să nu o fac decât atunci când nu voi mai simți plăcerea de a juca. Eu încă o am. Și încă un lucru. La Jocurile Olimpice de la Londra, când am văzut că Spania avea în componență un jucător de 42 de ani, iar căpitanul Croației avea 39 de ani, am crezut în nebunia mea că mai pot prinde și eu o ediție, ca jucător. Acum, mă gândesc că nu mai am cum.
Poate ajungi din postura de antrenor. Mi-aș dori din tot sufletul. Ca delegat, antrenor, maseur… orice!
Care crezi că trebuie să fie principala calitate a unui antrenor? Nu este doar una, trebuie să existe un cumul de calități. Să fie un bun psiholog, un lider.
Ai jucat ani buni în străinătate. Ce ar trebui să facem pentru a ajunge la nivelul țărilor avansate în polo? De pildă Spania… Să înființăm mai multe centre de polo în țară. Este o minune că noi putem, sau mă rog, puteam, să ne batem de la egal la egal cu o țară ca Spania. Ei au cinci divizii, noi, opt echipe în patru orașe.
Când vom mai avea o generație care să ducă poloul românesc la Jocurile Olimpice? Uff, o întrebare grea. Avem nevoie de Cosmin Radu. El poate aduna echipa în jurul lui și să o ducă la Rio… De ce nu, chiar și la Tokyo, pentru că este un sportiv exemplar. Dacă nu ca jucător, atunci ca antrenor. Îl cunosc bine pe Cosmin, are potențial de a deveni un mare antrenor.
Sistemul competițional Faza I: două turnee cu toate cele opt echipe (17-22 septembrie Oradea; 15-20 octombrie București) Faza II: echipele se separă în două grupe (1-4 și 5-8), cu câte patru turnee Faza a III-a. În play-off se califică locurile 1-2 din prima grupă, iar pentru celelalte două locuri se joacă baraj: locul 3 – locul 6, locul 4 – locul 5 (cine câștigă două meciuri din trei). În semifinale se joacă pe sistemul „două din trei”, iar finala, „trei din cinci”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER