Ieri dimineață, o stranie întâmplare a avut loc în București. Când s-a ridicat din pat după o noapte în care s-a învârtit de pe o parte pe alta, frământăndu-se să găsească noi explicații pentru 0-4 cu Chelsea, Stoica Mihai a descoperit că-i lipsea nasul. Pe locul gol, pielea feței era perfect netedă și mătăsoasă, ca un dos de bebeluș. Disperat, angajatul lui George Becali a uitat și de Chelsea, și de alibiuri, și a dat fuga la poliție să depună plângere.
Și mai curios, tot ieri, acest fenomen – trăit pe propria piele și de maiorul Kovaliov, personajul lui Gogol din nuvela „Nasul” – i s-a întâmplat și lui Laurențiu Reghecampf. Antrenorul Stelei s-a trezit și el fără organul olfactiv, cu aceeași piele delicată și întinsă, însă, cu un calm nemțesc, Reghecampf a pus mâna pe telefon și, spre uluirea polițiștilor, a reclamat că unii de la niște „fițuici” i-au furat nasul.
În timp ce eroii noștri se întrebau ce fel de vrăjitorie s-a petrecut după meciul cu Chelsea, pe după-amiază, în regia unei televiziuni de sport, un personaj care pe un ton prietenos s-a recomandat drept nasul lui Mihai Stoica a sunat și a cerut să intre în direct. Fălos nevoie mare, intrusul a declamat: „Vreau să dăm lecții despre cum se lucrează profesionist. Steaua se ia în piept cu toți, iar echipa națională ia câte patru goluri pe meci de la Olanda”. Degeaba au încercat moderatorii să-i atragă atenția că și Steaua a primit 8 goluri de la tineretul și de la seniorii lui Chelsea, nasul arogant o ținea una și bună: că el e cel mare specialist, că nasul lui de copoi bătrân nu-l înșală când spionează adversari și că, dacă trebuie găsit un vinovat, acesta trebuie căutat între ochii altora.
Mai pe seară, într-un alt studio de televiziune cu macara și cinci camere, telespectatorii au asistat la o scenă năucitoare. În direct, pe scaun, stătea nimeni altul decât nasul lui Reghecampf. Dichisit, gelat, invididul se înfoia tot în pene: „Adversarii noștri din campionat sunt foarte-foarte slabi și nu se ridică la nivelul celor pe care îi întâlnim în Liga Campionilor. Schalke e de bătut, iar meciul cu Chelsea e de 1X”. Profitând de uluiala moderatorului, nasul a explicat cât de bun este el, câți bani va lua primă la câștigarea Ligii Campionilor și multe alte lucruri pe seama cărora telespectatorii din toată țara au vorbit până dincolo de miezul nopții.
În timp ce intrușii își luau nasul la purtare la televizor, păgubiții primeau zeci de telefoane de la prieteni care asistau la mascaradă. „Băi, ți-am văzut nasul la televizor! Ce bine le zice”. Fără a sta să-și vadă bucățica din carnea lor, domnii dădeau buzna la sediul televiziunilor respective pentru a-și recupera integritatea, însă de fiecare dată nasurile simțeau pericolul și se făceau nevăzute în mulțime.
În această dimineață, după încă o noapte albă, Mihai Stoica și Laurențiu Reghecampf s-au pomenit cu nasurile așezate, cuminți, la locul lor. Fericiți nevoie mare, cei doi și-au reluat obiceiurile și au uitat rapid povestea, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, la fel și toți cei care au văzut faptele cu ochii lor. „Și totuși” – vorba lui Gogol – „când stai și te gândești bine, zău că e ceva în toate acestea. Orice s-ar spune, astfel de istorii se întâmplă pe lume – rar, dar se întâmplă”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER