Ce sens are acest campionat european de tenis de masă, strângând la start întreaga Asie, de la Marele Zid la mirodeniile Sumatrei? România, singura nație importantă a ping-pong-ului european care n-are asiatici, a trebuit să dispute complet neaoș finala și s-o piardă în fața acestei Germanii de pagodă, care se hrănește cu bețișoare.
Wu Jidao, Han Ying, Shan Xianona sau Zhenqui sunt pentru tenisul de masă nemțesc ceea ce sunt Beckenbauer, Brehme, Schweinsteiger pentru fotbal. Nu discutăm puritatea națiilor, ci vorbim de puritatea sportului. La fotbal nemții câștigă cu Ozil, Gundogan sau Klose, care numai nemți sadea nu sunt. Dar fie s-au născut în Vaterland, fie au venit de mici. Mental sunt nemți, educați lângă alți copii numiți Hans, Jurgen, Dieter, Otto sau cum i-o mai chema.
Aceste Jidao, Han, Shan și așa mai departe au ajuns în Europa la o etate la care la ele acasă ar fi trecut la al doilea camp cu orez cules. N-au avut valoare pentru China și au ajuns să vină în Europa, să admire moneda unică și să se bucure de binefacerile ei. Dacă nu știa, ciobanul Ghiță din reclama de la televizor e coleg de Uniune Europeană cu celebra Han, o jucătoare care aseară, vreo două ceasuri la rând n-a făcut altceva decât să repună, iarăși și iarăși, mingea pe masă. Nu vorbim de echipe de club, ci de echipe naționale! La club e altceva, poți legitima și plăti pe cine vrei, n-ai decât! Dar când se cântă imnul nemțesc unor vânzătoare de la Dragonul Roșu, te gândești că nu-I exclus ca Beethoven să fi fost luptător kung-fu, iar Goethe, când a scris Faust, să se fi gândit la tinerețea pierdută a lui Ciu En Lai.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER