În 1998, la ultimul Mondial al României, Maxim era în clasa întâi, Chiricheș într-a doua, iar noi, ceilalți, eram mult mai tineri, mai liberi și mai puri decât suntem acum. Tricolorii erau vopsiți blonzi după primele două meciuri și noi îi certam că n-au făcut mai mult decât optimea cu Croația, pierdută de blonzii noștri dintr-un penalty care n-a fost. Hagi ne-a spus atunci că ei merită statui, noi nu l-am crezut, abia l-am așteptat să se lase, să devină selecționer, să spună că trebuie să stea satelitul și că acela căruia îi e frică de lup nu trebuie să intre în pădure. L-am așteptat să rateze barajul cu Slovenia ca să-l mai dărâmăm o dară, convinși că dacă n-a fost 2002, va fi 2006 sau 2010. Mai încolo de-atât nu îndrăzneam să privim, 2014 ni se părea într-un horror SF, când vor centra cyborgii și vor sări la cap extratereștriii.
Extraterestrul de astăzi e Marica sau, în fine, Ciprian, cum scrie pe proaspătul tricou de la Getafe. Numărul 9 al nostru ne trimite un mesaj emoționant, chiar dacă e parcat între pereții reci ai facebook-ului. Să nu spună nimeni că facebook-ul e cald! E o cameră frigorifică în care se criogenează sentimentele provocate de mișcarea mâinii pe taste.
Ciprian ne spune să fim concilianți, să n-avem resentimente și să fim alături de echipa României, indiferent dacă e vorba de fotbal, gimnastică sau altceva. Încercăm, Cipriane! Dar dă-ți seama cât de mult ne dorim un Mondial. Cu tot respectul față de cariera ta, poate ni-l dorim mai mult decât tine! Nu da pagina, nu e glumă! Noi, care am trecut binișor de patruzeci, am prins maturi și Italia, și nopțile de la Pasadena. Știm ce e la un mondial cu România, pentru că l-am trăit. În 1998, când cu blonzii, tu aveai 12-13 ani și vedeai lucrurile altfel. Mai ușor, mai copilărește.
Acum tu îți dorești, dar și noi ne dorim. Nu e vorba de negativism, ci de dorință. Și nu de dorință de a învinge Andorra sau Estonia, că le-am mai bătut și-o să le mai batem. Ci de dorință de Mondial, de stat noaptea spre zori și de așteptat știri de la Rio sau de la Belo Horizonte. Nu Andorra e problema, ci noi suntem, pentru că depindem de alții. Și ne e foarte dor de Mondiale. Chiar ne e Andorr, că tot sunteți voi acolo!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER