„A venit, a băut, a plecat!”. Mustăcitul care a însoțit adaptarea cezariană a lui Iuliu Mureșan trebuia să dea momentului un aer poznaș, de parcă situația lui Tamaș era dezbătută în parcul Babeș, la rubrica anecdote din fotbal. Conducerea CFR-ului a luat o măsură radicală cu o lejeritate impresionantă, la fel de lejer cum tratase în urmă cu doar 6 zile venirea unui jucător din care nu ieșiseră bine toxinele adunate într-o beție de 48 de ore, terminată cu învinețirea ochilor lui Pancu.
Faptul că Tamaș are o problemă serioasă nu mai era un subiect tabu nici măcar pentru familia acestuia. „Are alcool în cap. Nu știu ce să-i mai fac”, declara Iosif Tamaș, tatăl polițist al fundașului încă selecționabil, exact în ziua în care fiul său ateriza la Cluj pentru a semna cu clubul autointitulat cel mai sobru și cel profesionist din România. Paginile ziarelor de sport erau pline de istoricul bețiilor lui Tamaș, însă Petre Grigoraș, cu aroganța unui director de liceu care primește pe mână un copil problemă, anunța: „Dacă aș fi avut temeri legate de viața extrasportivă a lui Tamaș probabil că nu aș fi fost de acord ca el să vină la Cluj”.
În goana după obținerea semnăturii unui nume important, într-o perioadă prelungită de comă sportivă, conducerea a făcut un compromis uriaș, specific conducătorilor ageamii din Liga 1. Pentru a masca viciul greu de vindecat al noii achiziții, Mureșan spunea că parametrii fizici ai jucătorului sunt „foarte buni” și că speră într-un gol marcat de Tamaș Stelei. O dată făcut compromisul, la nicio săptămână distanță, același Mureșan a devenit intolerant. A vorbit despre „două-trei incidente” și despre imposibilitatea de a continua relația contractuală: „Am vorbit și cu Grigoraș și am căzut de acord că trebuie să renunțăm la jucător”. Grigoraș, îl cunoașteți, e cel care nu avea temeri sau vreun motiv de îndoială, antrenorul etern promițător, modelat din aceeași materie ca oamenii de fotbal.
Unii spun că Paskany și Mureșan trebuie de fapt lăudați pentru că au ajutat un fotbalist aflat într-un vid de formă și fără sete de fotbal, dar justificarea e subțire. Doi cinici în decizii au devenit brusc filantropi cu Tamaș, apoi răbdarea lor s-a terminat, la fel de subit, peste numai 6 zile. Culmea, în Premier League, campionat din care a venit Tamaș, Arsenal nu i-a dat afară pe Paul Merson și Tony Adams, deși managerii știau că au în teren doi bețivi notorii – Merson consuma și cocaină – care, ulterior, și-au și recunoscut patima.
Dacă în spatele concedierii lui Tamaș nu există un motiv ascuns – vreun pumn în bărbia lui Mureșan sau vreo ceartă cu șeful lui Paszkany și Mureșan, Ricardo Cadu – atunci profesioniștii tocmai și-au tras în genunchi un foc de armă, apoi au început să urle că armele de foc sunt periculoase. Întrebarea este dacă pe profesioniști, fie ei și desăvârșiți, nu-i dă nimeni afară?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER