De acord cu Reghencampf, Steaua n-a primit golul cu Corona din cauza sistemului cu trei fundași. Acea deviere nefericită a lui Szukala, de tâmplar concediat, se putea întâmpla în orice așezare tactică, și dacă s-ar fi jucat cu opt fundași sau cu unul singur. Dar restul meciului total neizbutit în fața Coronei are drept cauză și brambureala tactică – l-am citat pe Iordănescu – din care sunt toate șansele ca jucătorii să nu mai înțeleagă nimic.
Fiind limpede că Steaua nu mai e cea de nu demult, antrenorul a înțeles că trebuie să schimbe ceva. Și a schimbat sistemul. O făcuse și anul trecut, și tot în niște momente mai grele, dar nu așa de grele precum cele de acum. Și-a revenit abia după dezastrul cu Stuttgart, când ne-a comunicat că golurile, ca și acum, nu s-au luat din cauza așezării. Iarăși de acord cu Reghe, dar jocul prost a fost și de acea dată din cauza derutei generalizate care cuprinsese echipa.
Ca să joci 3-4-3, trebuie să îndeplinești două cerințe. Întâi să știi ce implică acest sistem, apoi să ai jucătorii capabili să-l aplice. În 3-4-3 trebuie să dispui de un fundaș central destul de tehnic ca să fie capabil să iasă cu mingea la picior, or Szukala numai asta nu e. Ceilalți doi stoperi, din dreapta și din stânga lui, trebuie să aibă pasă lungă, să dea diagonale, însă Varela și Gardoș n-au această calitate. Apoi, dacă oamenii de bandă sunt de meserie fundași laterali, n-ai nici o șansă. Adică nu Georgievski și Latovlevici, pentru că în loc de 3-4-3, joci de fapt 5-4-1. Reghe a priceput asta, a jucat cu Chipciu și Pârvulescu, dar e greu de crezut că va putea juca tot cu ei doi și la Basel.
În fine, dacă tot intri cu trei fundași, rămâi cu ei până la sfârșit. Schimbând sistemul la pauză (la fel s-a întâmplat și în Cupă, cu Timișoara) îi înnebunești pe jucători, dar te înnebunești și pe tine. Faci mereu două schimbări la pauză, când s-ar putea să ai nevoie de ele mai târziu. Nu scoți doi jucători obosiți, ci două piese care să-ți permită ție, ca antrenor, să faci pe alchimistul sau pe vrăjitorul tactic. La Brașov au ieșit după 45 de minute Szukala și Tănase. Dacă n-ar fi fost valizi, s-ar fi spus că Steaua are două mari absențe. Așa, s-a renunțat deliberat la ei, doar pentru ca antrenorul să se poată juca de-a sistemele pe tunelul de la vestiare.
Steaua a câștigat detașat un titlu, a bătut pe Ajax și pe Chelsea, apoi s-a calificat în Champions League jucând acel 4-2-3-1 pe care-l învățase destul de bine și-l stăpânea. Modificând așezarea tactică, antrenorul transmite în primul rând semnalul nesiguranței care pare să-l fi cuprins.
P.S. Nimic despre arbitraj. Așteptăm discursul clasic, conform căruia Steaua nu e avantajată, ci dezavantajată, iar Crăciunescu degeaba a fost cine a fost, că nu se pricepe.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER