Copertele Simonei

Ca să vezi finala Simonei de la Sofia, trebuie să chinui tastele laptopului, să prinzi Televiziunea Bulgară, să asculți comentariul pravoslavnic și să-ți aduci aminte de vremurile în care te suiai pe casă să răsucești colacul antenei către ei, pentru câteva frânturi de Campionat Mondial. Televiziunile din România au fost fie prea ocupate, fie prea sărace pentru un asemenea meci. Sau pur și simplu neinteresate. Cu ani în urmă finalele lui Năstase adunau măcar zece milioane de telespectatori. Cuvântul rating nu fusese încă tradus în limba română, dar în fața fiecărui televizor Diamant cu butoane de plastic sau Rubin cu clape de os se adunau șapte-opt oameni să-l încurajeze pe Ilie în fața lui Villas sau Borg. Atunci, Năstase era o miză națională. Acum, Simona Halep e o noutate, un subiect inedit și riscant, de vreme ce încă nu știm dacă va intra în primele zece sau dacă va juca vreo finală de Mare Șlem.

Așa inedită și riscantă cum e Simona, ProSport a mers pe mâna ei, dedicându-i trei pagini întâi în ultimele două săptămâni. Două coperte la victoriile de la Moscova și Sofia, una cu prilejul unui interviu amplu. În intervalul acestor 15 zile nici o altă persoană n-a stat de trei ori pe prima pagină!

Probabil că până ne lămurim dacă intră sau nu în primele zece, Simona va mai tangenta primele pagini. Am aflat că și-a dat cu cupa în buză, lovindu-se! Ă‚sta da subiect! Demn de o continuare în foileton. Site-urile mai îndrăznețe încearcă să ne-o servească pe Simona proaspăt combinată cu Horia Tecău. Ce lovitură! Mai tare decât reverul, mai puternică decât smash-ul și mai eficientă decât un lung de linie care mușcă decisiv tușa!

Simona e sportivul român al anului, indiferent dacă echipa națională de fotbal se va califica sau nu în Brazilia. S-o receptăm așa și să ne alungăm ideea c-o vom găsi pe micile ecrane gătind, prezentând țoale, dansând sau prinzând râme în boluri de sticlă. Dacă putem s-o ajutăm, să încercăm să-i transmitem meciurile. Văzând-o, ne-am ajuta și pe noi, cei care i-am admirat în alb-negru, non HD, pe Năstase și pe Virginia Ruzici.