*Florin Mergea (28 de ani, 62 ATP Doubles) a avut un 2013 fantastic, cu o revenire spectaculoasă.
*A câștigat luna trecută la Viena și promite un 2014 și mai bun
*Soția l-a convins pe Florin să revină în circuit după ce se retrăsese
*Mergea surprinde: „Frații Bryan nu formează cea mai puternică echipă pe care am întâlnit-o”
Florin Mergea este al doilea român care a izbutit să câștige un turneu ATP în 2013, după Horia Tecău. Finalul anului a fost fantastic, cu trei titluri consecutive cucerite alături de doi parteneri diferiți, cele de la Rennes și Geneva, cu austriacul Olivier Marach, omul cu care Florin va ataca și sezonul următor, iar cel de la Viena, împreună cu cehul Lukas Rosol. Trofeul din Austria a fost primul din categoria ATP adăugat în vitrină de jucătorul aflat pe locul 62 în ierarhia de la dublu. Așadar, Florin Mergea a vorbit din postura de omul momentului în tenisul masculin românesc.
Cum a fost per total anul 2013 pentru tine? Pânâ în urmă cu două-trei săptămâni nu a fost un an prea reușit. Aș putea spune că a fost un an al schimbărilor, al încercărilor. Am câștigat titlul de la Rennes, după care primul titlu ATP, la Viena, apoi un alt trofeu, la Geneva. Acum am un plan bine stabilit pentru pregătirea de iarnă și pentru anul 2014, ceea ce este extraordinar.
La un moment dat renunțasei la cariera de tenismen. Care a fost imboldul ce te-a făcut să revii? Soția mea (n.r. – Diana)! Ea este cea care a fost mereu alături de mine și a crezut în mine când poate nici eu nu mai credeam. Este motivația și inspirația mea, nu aș fi ajuns aici dacă ea nu m-ar fi sprijinit.
Ai 28 de ani, iar în circuit sunt jucători puternici, chiar de 40 de ani, așadar mai ai mult timp de jucat. Ce performanțe îți propui să atingi? Cred că este visul oricărui jucător să ajungă cât mai sus în clasament, dar eu nu mi-am propus un loc anume. Scopul meu este să fiu sănătos, să mă pot antrena cum trebuie, să îmi ridic nivelul de joc, să pot arăta mereu tenisul care îmi place mie, iar restul lucrurilor vor veni de la sine.
Care pereche întâlnită până acum în circuit ți s-a părut cea mai puternică? Probabil toată lumea s-ar aștepta să spun: frații Bryan! Am jucat împotriva lor la Houston, a fost un meci destul de strâns, o experiență frumoasă, un meci din care ai multe de învățat. Jocul lor este unul solid, geometrie curată aș putea spune, bazându-se pe scheme clare, este un joc aproape mecanic care de la un anumit punct devine destul de previzibil. Cei doi fac asta atât de bine și de așa de mult timp, încât este foarte greu să-i învingi. În schimb, am avut ocazia la Viena să joc împotriva echipei Peya/Soares. În opinia mea, este echipa cea mai periculoasă, ambii jucători fiind compleți, pot să reușească, oricând, orice lovitura. Dacă ar avea anii pe care îi au frații Bryan împreună, cred că s-ar situa înaintea lor în clasament.
„Dublul nu e promovat”
Ce aspect tehnic este cel mai important în jocul de dublu? Mulți spun că serviciul… Serviciul este foarte important, însă e prea mult spus, cel mai important. Jocul de dublu s-a schimbat, în acest moment câștigând echipele care au un joc cât mai complex, nu doar serviciu si voleu, așa cum era văzut jocul de dublu până acum. Chiar am văzut de multe ori, în ultimul timp, echipe cu un procentaj de 85-90 la sută pe primul serviciu, pierzând cu echipe cu un procentaj de 60-70 la sută pe primul serviciu.
Noi avem foarte puțini jucători în țară, specialiști ai jocului de dublu. La nivel înalt, ești doar tu și Horia Tecău. Care ar fi cauza? Nu cred că este vorba de dublu, nici la simplu nu avem prea mulți jucători la nivel înalt. În general, încă pregnează mentalitatea că dublul nu este atât de important, iar când ești mic, ești învățat să îl vezi ca pe un antrenament pentru jocul de simplu. Din punctul meu de vedere, este un alt sport. Dacă pentru simplu, pregătirea fizică a devenit partea cea mai importantă din arsenalul jucătorului, la dublu se pune accentul pe concentrare, reflexe, tactică, este ca un joc de șah. De multe ori, mai ales la nivel înalt, meciurile de dublu sunt mai spectaculoase decât cele de simplu. Este mare păcat că jocul de dublu nu este promovat așa cum trebuie.
Știm că proba de dublu nu este atât de solicitantă din punct de vedere fizic. Totuși, cât contează munca de la antrenamente? Pentru stilul meu de joc este necesar un antrenament asemănător celui pe care îl făceam atunci când jucam simplu. De aceea, pe lângă antrenamentul specific de dublu, o parte importantă din timp o aloc temelor de simplu. Ca și pregătire fizică, exercițiile de rezistență au fost înlocuite de cele de reacție, viteză, exerciții care se bazează pe explozie.
Ai mai jucat de câteva ori la simplu în turnee de tip challenger, anul acesta. Pe viitor te gândești să mai joci la simplu? Jocul meu de dublu se bazează foarte mult pe cel de simplu. Acesta este principalul motiv pentru care am jucat simplu de fiecare dată când am avut ocazia. Când nu am această ocazie, încerc să mă antrenez cât de mult pot cu jucători specialiști ai jocului de simplu, îmi prinde foarte bine.
articol scris de Alexandru Tăcină
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER