Dabizas (40 de ani) prefațează meciul contra României și vorbește cu lejeritate despre problemele românilor
Fostul fundaș al Greciei și al lui Newcastle rememorează momentele care l-au făcut celebru în Anglia
Nikos Dabizas intră în sediul lui Panathinaikos cu un minut înainte de ora la care era programată întâlnirea cu reporterii ProSport. Fostul internațional grec ocupă acum funcția de director tehnic la PAO. E îmbrăcat casual și pe umăr duce o geantă neagră. Biroul său, unul destul de izolat la primul etaj al clădirii, e simplu. De fapt, e imaginea perfectă a omului cu 70 de selecții în naționala elenă și cu șapte ani în Premier League, la Newcastle și Leicester. Dialogul cu Dabizas începe de la o curiozitate a acestuia legată de accidentații din lotul României.
Am auzit că aveți ceva probleme de lot… Da, Chiricheș, de la Tottenham, are o fractură la nas… (râde) În Anglia e un miracol dacă nu îți rupi nasul, crede-mă! Bine, eu am avut nasul puternic, pentru că nu au reușit să mi-l rupă! (Bărbatul de 40 de ani își așază tacticos iPad-ul pe masă, acolo unde stau deja cheile de la Bentley-ul său și începe să asculte întrebările reporterilor)
Aproape toți grecii au fost fericiți după tragerea la sorți pentru că își doreau să joace cu România, dumneavoastră faceți parte din această categorie? Bun, am fost norocoși că am evitat Franța, asta pot să înțeleg. Dar astea sunt jocurile psihologice de dinaintea meciului, eu nu cred că o tragere la sorți te poate face fericit. O calificare, da, te poate face! Noi acum suntem relaxați, poate un pic răsfățați pentru că lumea, mă refer la fani, nu mai are foamea de succese pe care o avea în trecut. Avem un titlu European, participare la Campionatul Mondial…
„Știm să ne apărăm” Cum vedeți actuala națională a Greciei, una care a păstrat stilul de joc al echipei care câștiga Euro în 2004? Eu am fost la națională și înainte de acel Campionat European și cunosc ambele fețe ale monedei. 2004 a fost momentul în care noi ne-am descoperit identitatea! Noi aveam aceeași jucători și până atunci, campionatul era la fel, dar acea victorie din Portugalia ne-a schimbat, ne-a făcut să înțelegem modul prin care putem avea succes. Înainte de asta aveam jucători talentați, dar nu aveam o direcție clară ca nație… Iar naționala de acum nu face decât să meargă pe această linie. La ce ne pricepem? Știm să ne apărăm, știm să tratăm bine fazele fixe pentru că marcăm des din astfel de momente….
Dar.. (întrerupe reporterul) Până în 2004, jucătorii erau mai mult interesați de echipele de club. De Olympiacos, Panathinaikos, AEK, PAOK… erau prioritare pentru ei, pentru fani și pentru presă. Nimeni nu respecta echipa națională! După aceea, lucrurile s-au schimbat.
Otto Rehhagel a fost omul care v-a dat această identitate? În mod cert el are un mare merit! Era un om foarte inteligent, știa ce are în mână… Era un tip de modă veche, dintr-o bucată. Cu el lucrurile erau simple: «Încercați pe cât posibil să nu primiți gol, apoi, pe contraatac, poate reușim să surprindem». Repet, era un om foarte inteligent care știa să lucreze cu ceea ce avea la dispoziție.
Ați pomenit Europeanul din 2004, unul pe care l-ați ratat din cauza unei accidentări… În calificări am jucat în nouă din cele zece meciuri, iar înainte de debutul Europeanului, la un amical cu Polonia, m-am accidentat. M-am refăcut la timp să prind lotul, dar nu prima partidă a turneului. Iar apoi au început să vină victoriile una după cealaltă și știți foarte bine și voi că echipa câștigătoare nu se schimbă (zâmbește).
„Aveam un vestiar unit” Nu a fost o situație frustrantă pentru dumneavoastră, având în vedere că până atunci erați om de bază? Nivelul succesului atins atunci era atât de mare încât nu putea să existe loc de frustrări personale! Noi aveam un vestiar unit, plin de caractere puternice. Nu existau jucători nemulțumiți care să îi vorbească pe ceilalți pe la spate… Oamenii care nu joacă sunt foarte importanți pentru atmosfera din vestiar, pentru moralul celorlalți… ei nu trebuie să se plângă sau să pună mereu întrebări de genul «De ce joacă ăla și eu nu?»
Situația aceasta poate fi întâlnită în prezent la Karagounis, care, în ciuda experienței, nu e sigur de locul său în echipă… La fel ca generația din 2004, și acum jucătorii sunt foarte uniți! La echipa noastră națională, problema vestiarului a fost una uriașă. Și știu pentru că am fost acolo și înainte de acel Campionat European. Lucrurile s-au schimbat acum. Karagounis e liderul echipei, dar nu e titular. Dar el e spiritul naționalei indiferent cât joacă!
Întorcându-ne la meciul de vineri, oamenii anticipează un meci anost având în vedere profilul celor două echipe… Voi, românii, aveți calitate, dar acum veți fi stresați pentru că aveți în față șansa de a ajunge după mult timp la un Mondial. Psihic, noi avem un avantaj pentru că suntem mai puternici. Dacă vorbim strict de talent, poate sunteți mai buni. Dar talentul nu e suficient și îți dau un exemplu…
„Denis Șerban era incredibil” Vă rog. Am jucat la Larisa și l-am avut coleg pe Denis Șerban. Nu era un nume uriaș în România, dar era incredibil! Îmi spuneam mereu «Tipul ăsta ar fi trebuit să ajungă mult, mult mai sus». Denis, probabil, nu a avut îndrumarea necesară pentru a-și exploata talentul. Era uimitor, dar și-a irosit talentul! Și asta este o problemă des întâlnită la jucătorii balcanici.
„A fost o plăcere să lucrez cu Iordănescu” Apropo de români, ați fost antrenat la echipa națională de Anghel Iordănescu… Încă un lucru legat de jucătorii români. Îl știu pe Dan Petrescu… el a fost unul dintre cei mai buni ambasadori ai fotbalului românesc. A avut consistența despre care vorbeam mai devreme. Nu a fost o vedetă, un atacant sau un playmaker, dar a fost conștiincios și și-a văzut întotdeauna de fotbal. Cât despre Iordănescu, să știi că a fost o plăcere să lucrez cu el. Țin minte că imediat după ce a plecat l-am sunat și i-am spus lucrul acesta. Era un tip direct.
Ați jucat la Newcastle și ați rămas în mintea oamenilor pentru două lucruri: un gol decisiv într-un derby cu Sunderland și… (întrerupe reporterul) Golul lui Dennis Bergkamp! (râde zgomotos). Aș vrea să vorbim mai mult despre acest al doilea lucru, deși golul cu Sunderland a fost foarte important pentru mine, pentru fanii care și azi îmi aduc aminte de acest lucru. Chiar dacă am avut un rol, să-i spunem negativ, eu mă simt important că am participat la un moment genial! Pentru că a fost un moment al unui geniu! Crede-mă, nici azi nu știu dacă așa a vrut să facă sau i-a sărit mingea și a acționat din instinct. Oricum ar fi… nu mai contează, rămâne incredibil. Golul acesta a rămas în istorie și poate peste 20-30 de ani se va uita lumea la Bergkamp și va spune «Îl vezi pe tipul ăla din spate, ăla e Dabizas!» (râde).
CV Nikos Dabizas Vârstă: 40 de ani A jucat la: Pontioi Verias, Olympiacos, Newcastle, Leicester și Larisa A marcat 32 de goluri în carieră în 548 de meciuri Are două titluri în Grecia cu Olympiacos, o Cupă a Greciei cu Larisa și a fost în lotul Greciei la Europeanul din 2004, câștigat de naționala lui Rehhagel
Cu golul marcat de Dabizas împotriva lui Sunderland, Newcastle a reușit să se califice în grupele Ligii Campionilor
Când spui România, spui Hagi și Dracula. Cred că auziți asta de la toți străinii pe care îi întrebați Nikos Dabizas, fost internațional grec
Lazăr este un jucător foarte constant, un mijlocaș complet care s-a integrat foarte bine la PAOK. Goian este un jucător cu experiență cu o carieră foarte frumoasă în spate Nikos Dabizas, fost internațional grec
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER