România la Mondial!

Naționala României a revenit la viață, după o perioadă în care se chircise ca un bolnav cu dureri groaznice de stomac și cu șanse mici de supraviețuire. Escapadele și derapajele jenante ale liderului Mutu, lașitatea celuilalt lider, Chivu, jocul modest, rezultatele proaste, ratarea calificărilor ne-au transformat din fani înflăcărați în observatori detașați.

De la emoția imensă și de la mândria pe care o simțeam când juca naționala lui Hagi, am ajuns să privim echipa lui Chivu sau a lui Mutu ca pe o formație oarecare, de parcă România nu mai era a noastră. Nu îi mai simțeam pe „băieții noștri” de altădată că ne reprezintă, nu le mai puteam spune „ai noștri”, nu mai știam să-i iubim, să-i idolatrizăm.

Ne-a fost dor de naționala noastră, ne-a fost dor de tricolorii noștri, de victoriile noastre, de emoțiile noastre. Voiam să fim din nou o echipă formată din fani, jucători, selecționer. De câteva ori am venit foarte mulți pe Național Arena, căutam ceva drag, pierdut, dar nu ne regăseam, nici pe noi înșine, nici pe „ai noștri”. Eram cu toții acolo, pe stadion, destul de apopiați, dar între noi stătea parcă o viață, un secol.

Primul fior a venit cu Ungaria, la București, V-am simțit „ai noștri”, voi ne-ați simțit aproape și, până să fim iarăși „noi”, a mai fost doar un pas. Iar acesta a fost făcut prin calificarea la baraj. Simțim din nou emoția, simțim din nou mândria, bucuria, plăcerea, simțim cum tremură carnea pe noi, cum ne pătrunde fiorul când ne gândim la acest prim meci din Grecia, care ne poate duce aproape, tot mai aproape, de visul nostru de 15 ani: un Mondial cu România prezentă!

Trebuie să credem cu toții în Morocănosul Pițurcă, în monosilabicul Tătărușanu, în surpriza Mățel și în cerebralul Gardoș, în Turnul Goian și în experimentatul Raț. Trebuie să credem în vâna lui Lazăr, în nebunia lui Bourceanu! Să credem în artistul Maxim sau în Iepurele Bănel, în simțurile Motanului Stancu, în tehnica lui Tănase și în calitățile de golgheter autentic ale lui Marica! Să credem în toți cei convocați de Pițurcă, iar ei să fie conștienți că au în noi și vor avea la retur chiar pe stadionul Național cei mai mari prieteni, susțină­tori, fani! Noi suntem români! Împreună suntem România și vrem cu toții la Mondiale!