Echipa națională susține cel mai important meci din ultimii 15 ani, iar la Ligă se alege președintele. Sau, mai clar, de la Ligă are șanse să cadă Mitică. Ia spuneți, fără să uzați de păcatul demagogiei, ce e mai important?
Sau mai bine nu mai spuneți, că au spus-o televiziunile, site-urile și convorbirile telefonice ale zilei de ieri. La ora când Gardoș și Maxim călcau gazonul de pe Karaiskakis, pe strada Alexandru Vitzu (cine-o mai fi și ăsta? N-am indecența să-l întreb pe Google ca să aflu!), reporterii îl chestionau pe Costică Uda de la Săgeata încotro își va îndrepta sufragiul. Nu doar televiziunile de sport au exploatat momentul, ci și cele de știri. Inclusiv România TV, care va transmite meciul diseară, a înlocuit știrea zilnicului cutremur de un grad și-un sfert din Vrancea cu iminenta doborâre a lui Mitică.
La prânz s-a vorbit despre acel 11-7 din Cotroceni, de pe sus amintita stradă Alexandru Vitzu, mai mult decât despre scorul aggregate al barajului cu Katsouranis. Iar despre curve bătrâne mai mult decât despre așezări tactice. Inclusiv în impropriu intitulata Ora de Prosport, care a ținut pe 14 noiembrie două ceasuri tocmai din motive de Cotroceni, nu de Karaiskakis, i-am alocat 105 minute, inclusiv publicitățile, lui Vitzu, și doar un amărât de sfert de ceas Pireului, unde întrebarea de bază a fost tot din domeniul curvelor și-al trădării. Cum de pot ăștia de la UEFA să trimită un arbitru portughez la un meci al Greciei, când Grecia însăși e antrenată de un portughez?!
Telefonul din buzunar suna mereu, între timp se lăsase noaptea, și majoritatea apelurilor intrate se refereau tot la alegeri și la curve. Bătrâne sau nu, depinde de apelant. Erau discuții și cu o tabără, și cu cealaltă. Că de ce s-a băgat politicul, adică Ponta și dacă nu cumva Mitică se poate considera persecutat politic, smuls din funcție de o intervenție barbară a premierului. Ultimul interlocutor a fost și cel mai ghinionist, habar n-având că între timp devenisem foarte iritat. Îi cer scuze că l-am repezit, răspunzându-i obraznic. Dacă Mitică e martir politic, atunci Iuliu Maniu ce-a fost?
Și am promis să-mi concentrez orele serii asupra tacticii de pe Karaiskakis. Am aflat că s-ar putea să începem cu Bănel în dreapta sus și imediat mi-am imaginat tatuajele ofensive ale lui Holebas, fundașul lor stânga. Deștept Pițurcă, îl protejează pe Mățel, pe o bandă unde se va refugia și Samaras, pe care scrie Celtic. Dar telefonul, imun la idei tactice, a sunat din nou. Ce știi, cine a fost a șaptea care a mers cu Mitică? Dinamo? Astra? Timișoara?
Era seară, Mitică probabil își dormise agitat după-amiază, visându-se Maniu la Sighet, Gino cinstea victoria cu vreun griggio și cu electoratul, iar Pițurcă, privind barcazurile din portul Pireu, se gândea că greciii mai au un tatuat, pe Mitroglou. Atunci am vrut să închid televizorul, să-mi blochez telefonul și să-mi arunc stick-ul de net în Marea Egee, să ajungă în burta vreunui pește. Măcar acolo sigur nu e wireless.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER