Suntem prin definiție o nație cu șansa a doua. În orice privință și în orice direcție! Ne străduim să nu fim de acord cu această definiție, dar de cele mai multe ori nu ne iese. După cum nu ne-a ieșit nici la Atena.
Alteori ne-a ieșit. Uneori, de câteva importante ori, chiar cu Pițurcă. Atunci când am bătut Olanda, Turcia sau alte seminții care ne sunt superioare pe toate planurile, am concluzionat că Pițurcă e băftos din cale-afară, de-aia-i iese. Fiindu-ne antipatic prin modul său de a se comporta, îl clasificăm repede. Când pierde, e tâmpit, când bate, a făcut ceva în scăldătoare când era mic. Grecia e peste noi din toate punctele de vedere. De la drumuri la istorie, de la venituri la fotbal. Nici lor, nici nouă nu ne prea place să transpirăm, dar parcă ei o fac un pic mai mult ca noi, măcar pentru că pe-acolo e mai cald. La fotbal ne pun capac și la cluburi, și la națională, și la stranieri. La cluburi ei au nucleul Olympiacos, noi avem nucleul Steaua. Campioana lor există, poate ajunge în primăvara Ligii, a noastră a împreunat demult mâinile pe piept și așteaptă parastasul din decembrie. Străinii lor sunt vii, pe la Celtic, pe la Roma, noi, cu excepția Tottenham, suntem prin periferii gen Getafe, Espanol, Ujgorod. Nu amintiți de Stuttgart, că pe șvabi i-a scos Rijeka din Cupe în august, cu Maxim cu tot!
De-a lungul anilor Pițurcă a trecut peste ierarhii, învingând Olanda cu noroi, Goian și ofsaid. A câștigat la Istanbul cu Grozav, care în acel moment ajunsese rezervă la Petrolul. A făcut două remize la Euro 2008 cu Franța și Italia. A bătut la Constanța Cehia, care era atunci în primele zece ale lumii. În toate aceste împrejurări am avut șansa a doua, iar un antrenor care atunci când face ceva e considerat băftos ne-a ridicat deasupra standardului modest pe care-l avem.
Acum Pițurcă e iarăși în mod acut inamicul public numărul unu. La modul cronic a fost mereu, acum e acut! I se refuză orice argument, i se arată mereu poza lui Cociș, deși Lazăr a luat două cartonașe în câteva minute, i se dă în cap cu Stancu, practic singurul nostru argument ofensiv la Atena. I se reproșează că nu l-a băgat pe Maxim, că l-a băgat pe Lobonț, că-l preferă pe Raț lui Latovlevici. I se aduce aminte de Mutu, care în ultima vreme se ocupă doar cu joculețe neserioase pe facebook. Dacă printr-o minune ne vom califica marți, va fi iarăși băftos. Dacă nu, nația va avea sângele pe care-l dorește, băut direct din vena de sub bretonul lui Pițurcă. De fapt nu e clar dacă în acest moment ne mai dorim să ne calificăm. Lăsăm senzația că ne dorim să-l exterminăm pe selecționer. Să vină altul, să facem egal acasă cu Albania!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER