Brazilianul Roberto Carlos, unul dintre cei mai valoroși și spectaculoși fundași stânga din ultimii 30 de ani, își croiește un drum sigur și în cariera de antrenorat. Aflat pe banca turcilor de Sivasspor, locul 3 în campionat, fostul star de la Real Madrid și-a pus în gând să atingă stelele și din postura de tehnician, iar munca la catedră pare să-i deschidă noi provocări și noi perspective. Într-un interviu publicat azi de siteul forului internațional de fotbal,sud-americanul cu dinamită în gheata stângă (la un meci Real – Juventus mingea șutată de Carlos și respinsă de Buffon a atins aproape 150 km/h) a abordat o paletă largă de subiecte.
De la șansele Braziliei la competiția din 2014, la sistemul pe care marșează la Sivasspor sau portretul zugrăvit lui Marcello, urmașul său de pe Santiago Bernabeeu și din naționala Selecao, Roberto a explicat cu argumente solide crezurile sale, dar a pus și un strop de culoare în fiecare povestioară. Fostul fundaș de 1,68 m pare că s-a oprit doar puțin din incursiunile sale în viteză pe flancul pe care obișnuia să fie un adevărat jupân. S-a oprit doar pentru a prezenta un vis.
Carlos despre experiența de antrenor-jucător de Anji: „Hiddink, un mare profesor”
Brazilianul a demarat istorisirea din punctul de plecare al noului început. Alături de o personalitate a fotbalului, de la care a privit cu coada ochiului și a asimilat tot ce l-a fermecat. Triplul participant la CM a încercat să fure de la olandezul Hiddink saltul peste obstacolele ivite într-un mediu în care trebuie să ții în frâu 22 de personalități puternice.
„Tot ce am experimentat și am învățat din fotbal m-a făcut să-mi doresc ca la un moment dat să devin antrenor. Am fost antrenor-jucător la Anji în 10 partide, dar am vrut să-mi dedic tot timpul pentru antrenorat. Și acum sunt mult mai fericit! Încerc în continuare să mă obișnuiesc și să asimilez și sunt mândru de ce am construit la Sivasspor. Eu mi-am propus să-mi construiesc o carieră ca tehnician, la fel de prodigioasă cum a fost cea de pe teren, iar Guus Hiddink m-a învățat nenumărate lucruri. Discutam zi de zi și l-am urmărit lovindu-se de o serie de situații neobișnuite, dificile și mereu anticipa ceea ce își doreau jucătorii săi. L-am perceput ca pe un mare profesor și sper să fiu un urmaș demn”, șterge praful de pe amintiri fostul campion mondial.
La Sivasspor: „Sunt un tip deschis cu jucătorii mei!”
La 40 de ani, Roberto pare că trăiește fotbalul la prezentul continuu. Cu același zâmbet cu gura până la urechi ce însoțea un gol fabulos sau cu același surâs amar ce i se ivea pe chip când We are the Champions răsuna doar pentru adversari. Știa, desigur, că The Winner takes it all. Și, desigur, cu toții ni-l amintim din diferite ipostaze rămase pe o bandă VHS sau într-un sertar al memoriei. Dar cum vi-l imaginați din postura de antrenor? E tipul dur? E tipul convingător? E tipul blând? „Cred că pot repeta succesul avut în iarbă și pe banca tehnică. Nu vreau să joc și să par tipul dur. Îmi place să-mi fac prieteni printre jucători să le câștig încrederea. Eu am tendința să muncesc enorm și de asta sunt respectat de elevii mei. Totodată, încerc să-mi arăt deschiderea față de fotbaliști, de club, de fani, de oficiali și de ziariști. Sunt același tip din trecut. Și mereu a mers! Cred că peste șapte sau zece ani voi culege rezultatele muncii și voi avea ce să celebrez și din cariera mea de antrenorat”, aruncă o minge în adâncime internaționalul cu 125 de selecții și 11 goluri în naționala Braziliei.
Capello, Del Bosque, Mourinho, Guardiola, Laudrup….
Și pentru că un brazilian nu va uita niciodată să sublinieze și numele unor conaționali care i-au purtat pașii pe fiecare treaptă a performanței, Carlos n-a omis să treacă pe lista tehnicienilor care i-au influențat cariera pe Luiz Felipe Scolari sau pe Vanderlei Luxemburgo. „Dar și Capello sau Del Bosque. Sau chiar Mourinho, deși nu am lucrat până acum cu el. Mereu mi-a plăcut să mă uit la acești antrenori și să le pun în practică ideile lor”, continuă Roberto, care-și manifestă admirația și pentru generația tânără: „Îmi plac Pep Guardiola sau Michael Laudrup”.
Din felul în care vorbește despre prezent, Carlos pare că va cunoaște o dezvoltare impresionantă și în noua meserie. Pare că răspunde cu o sinceritate dezarmantă, dar întrebarea care persistă e de ce a ales Sivasspor și Turcia ca block-start spre noua aventură… „Turcii au foarte multe lucruri în comun cu brazilienii. Clubul Fenerbahce m-a făcut să mă simt ca acasă și fanii m-au îndrăgit. Apoi cei de la Sivas și-au exprimat interesul în privința unei colaborări, propunându-mi un proiect pe termen lung. E doar începutul unei povești de succes sper eu. Știam multe deja despre poporul din Turcia, despre sportul de acolo și mi-a fost mai ușor să îmbrac sacoul de antrenor din această țară. Sivas joacă acum un fotbal atractiv și din punct de vedere tactic suntem foarte bine organizați. În viitorul sezon vreau să evoluăm în cupele europene și până acum am realizat tot ce ne-am propus”, continuă triplul câștigător al trofeului Ligii Campionilor.
„Au fost surprinși să mă vadă atât de aproape!”
În mod firesc, primul contact dintre Roberto Carlos și noii săi elevi a fost puțin ciudat. Pentru că apariția brazilianului în vestiar a avut un efect de wow în ochii fotbaliștilor micuței grupări din fotbalul dominat de coloșii Galatasaray, Beșiktaș, Fenerbahce și Trabzonspor. E acel gen de întâlnire care tinde să-ți ofere amintiri de povestit la bătrânețe. Preia din nou… Roberto: „Când m-au zărit prima dată, erau surprinși să mă vadă atât de aproape. Dar treptat, au început să se obișnuiască… Am încercat să vorbesc cu fiecare în parte și să le spun întâmplări de la Real Madrid și din naționala Braziliei. Dar i-am captivat și spunându-le povești cu fotbaliști precum Zidane, Beckham, Raul, Ronaldo sau Romario. Am dat timpul înapoi pentru a încerca să-mi reamintesc cele mai frumoase lucruri, pentru a-i face să vadă acele momente și pentru a-i face să creadă că pot și ei ajunge acolo. Să le crească încrederea în ei”, rememorează ca și cum ar povesti un film cvadruplul campion cu Real Madrid.
De fapt, amintirile presărate printre pasele cu jucătorii lui Sivas constituie o adevărată lecție a sportivului de top a cărui menire e să împărtășească și aspiranților la un tricou cu steluțe în dreptul inimii toate secretele unei ascensiuni spre vârfuri. Desigur că-i străfulgeră prin minte să ajungă să aibă la picioare poate tot stadionul lui Real și din postura de tehnician. Dar a preferat s-o ia de jos. Cu pași mărunți.
„Brazilia se bazează pe spiritul de echipă, deși avem în grup un jucător precum Neymar”
Pași uriași pare a face însă naționala Braziliei spre cucerirea unui nou titlu mondial. Punctele forte? Sunt arhicunoscute pentru o ediție învăluită în ritmuri de samba. Ce anticipează Roberto Carlos: „Brazilia are o șansă mare să se impună anul viitor, iar Luiz Felipe Scolari e omul potrivit. Cred că am făcut alegerea perfectă când l-am adus din nou pe bancă pe Scolari. E o presiune uriașă pe umerii săi, dar el deține capacitatea de a le transmitejucătorilor din calmul său. E inteligent, posedă un staff capabil, iar prietenie care-l leagă de unii jucători e esențială. Chiar dacă avem un jucător precum Neymar în grup, naționala se axează pe spiritul de echipă, cu fiecare component muncind pentru același obiectiv”, e de părere specialistul loviturilor libere.
De ce e Marcelo peste Maxwell și Filipe Luis
În loc de încheiere, fostul star al fotbalului mondial a aruncat o privire scurtă spre… urmașul său. E pe mâini bune postul de la Real și din națională? Credeți că succesorul său se exprimă la același nivel? Are potențial de creștere? Iată răspunsul: „Marcelo e un lider la Real Madrid, dar și în prima reprezentativă. A progresat rapid. Naționala mai are variante pentru acest post: Maxwell sau Filipe Luis, dar Marcelo deține un avantaj pentru că joacă de mulți ani la Real Madrid. Pe postul său el e printre cei mai buni din lume. Unica lui problemă e cauzată de accidentări. Atât”. De acord sau nu cu optica simpaticului antrenor de la Sivasspor, rămâne să vă înviorați retina, în caz ca ați mai uitat, cu câteva dintre golurile fantastice și acțiunile care i-au adus lui Roberto Carlos recunoașterea până pe cel mai neînsemnat loc dintr-o arenă mai puțin cunoscută. Merită.
– a fost supranumit The Bulett Man datorită forței cu care executa loviturile libere
– se spune că mingea trimisă de stângul său a atins și 169 km/h.
– numele său întreg e Roberto Carlos Silva da Rocha
– a jucat 11 sezoane la Real Madrid
– e campion mondial cu Brazilia în 2002 și finalist la CM 1998
– s-a retras în 2012 de la Anji Mahacikala
VIDEO
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER