Antrenorul Stelei irită când pleacă o săptămână în concediu în plin sezon și enervează de-a binelea atunci când spune că s-ar descurca și dacă ar fi, concomitent, selecționer. Ă‚sta e el, de multe ori mai înțepat decât e cazul, dar e greu ca un om legănat de succese să rămână mereu lucid și mereu având definit simțul proporțiilor.
Cu Schalke, Reghe nici n-a iritat, nici n-a enervat. A trecut rezonabil un examen extrem de greu, a arătat că el, ca antrenor, are chip și dimensiune de Liga Campionilor. Acest 0-0 nu e vreun mare rezultat, el practic pecetluiește eliminarea Stelei din Europa, dar cine judecă problema în ansamblu e obligat să vadă că nemții își doreau enorm să câștige pentru a termina pe locul doi. Nu după minutul 87, când Basel marcase și le îngreunase situația, ci până atunci. Dacă ar fi bătut la București, indiferent de celălalt rezultat al grupei, Schalke și-ar fi putut permite și remiza acasă contra elvețienilor.
Cu șanse infinitesimale, ținând mai degrabă de o minune, Reghe n-a mers pe matematica din clasament, ci a încercat și a și reușit să țină piept unei echipe mult mai valoroase decât Steaua. A judecat îndrăzneț partitura, a schimbat bine cu Varela, și-a dat seama pe parcurs că Prepeliță e mai util la mijloc, a înțeles, după câteva minute de experiment, că e riscant să joace cu Gardoș la mijloc, într-o zonă în care jucători mai tehnici și mai rapizi decât ex-sătmăreanul puteau crea probleme. L-a trimis fundaș dreapta pe Varela, asumându-și deficiența unor centrări mai puține pentru Piovaccari din acea zonă, dar securizând un flanc unde pe lângă jucătorii ofensivi ai lui Schalke apărea des și foarte avântatul Aogo. În fine, a imprimat echipei o atitudine și un ritm propice pentru un asemenea nivel, a recuperat pe parcurs o posesie pe care o pierduse net în start și a venit și cu ocazii, mai multe și mai clare decât ale ultramotivaților nemți. Din păcate, binele din returul cu Schalke, venit cam târziu, denotă și că antrenorul a priceput târziu, abia spre meciul al patrulea, al cincilea, că Liga Campionilor e altceva decât Liga Europa, unde mai poți avea moment de respiro pe la Molde sau pe la Copenhaga.
La final de meci Reghecampf a spus că Steaua va fi mai puternică la anul și a lăsat să se înțeleagă că el va rămâne alături de ea. Probabil că antrenorul simte momentul de creștere, venit la timp acum, la vremea derbyurilor de iarnă cu Astra și Petrolul și e convins că dacă trece cu bine (în cazul lui binele ar însemna chiar și trei remize, în condițiile câștigării celorlalte restanțe) Steaua s-ar apropia mult de al doilea titlu consecutiv. Nu contează că e vorba de un campionat vizibil subțiat, nu contează nimic altceva decât că un antrenor ar reuși două titluri la rând. Ceea ce la Steaua nu s-a mai întâmplat de pe vremea lui Țiți Dumitriu, adică de vreo 17 ani, adică de foarte demult.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER