Cineva spunea că și Iulian Dima ar trebui măsurat dacă are înălțimea regulamentară pentru a vedea mingea dintre firele dese de iarbă. Doar țineți minte ce vâlvă s-a creat în jurul mignonului Marius Avram, dacă stă pe vârfuri la măsurători, dacă are talonete, dacă bila din fluierul său nu e cumva prea grea pentru a fi învârtită de suflul arbitrului de buzunar. Culmea e că, la fel ca în precedentul caz, și aici trebuie mers la certificatele de naștere sau de căsătorie, nu la actele medicale. Avram junior îl avea pe tatăl său, Vasile, în fruntea CCA. Iulian Dima îl are în fotbal pe vărul său prin alianță, Marius Ianuli, zis și Mache, la rândul său unul dintre nepoții lui George Becali.
Așadar, un văr a arbitrat în teren meciul altui văr și, culmea ironiei, a greșit repetat în favoarea echipei celui cu care s-a înrudit în urma căsătoriei. Sângele apă nu se face, ești tentat să exclami, dar codul ADN al lui Dima diferă un pic de cel al lui Mache. Evident, diferențele sunt subtile și nimeni n-a reușit încă – sau nimeni nu ne-a anunțat încă de o asemenea descoperire – să izoleze genele empatiei, ticăloșiei, simpatiei, incompetenței și lăcomiei pentru a vedea dacă greșelile lui Dima sunt generate cromozomic, prin alianța cu Mache.
În timp ce acest text se deșiră pe ecranul calculatorului, Laurențiu Reghecampf încearcă mieros să ne explice la o emisiune TV că trebuie să fim mai buni, să nu mai picăm în păcatul bănuielii în cazul domnului Dima. Îndemnul vine de la un om care, prin prezența în fotbalul german, ne îmbie angelic să-l ridicăm deasupra păcatului suprem din fotbal, suspiciunea, chiar dacă el însuși a fost cercetat și acuzat în mod repetat pentru relații morale nefirești, pe scurt blaturi.
Reghecampf a concluzionat, „arbitrii n-o fac voit!”. Îți vine să urli de fericire că, ajutat de un guru al corectitudinii, ai pătruns misterul arbitrajului, chiar dacă ai încă în minte imaginile unor jafuri la drumul mare și ale altora, brutale, recente, cu Gheorghe Constantin și alții încătușați. Putem spune acum și noi că domnul Dima n-o face voit! Tot involuntar, fără gândul la un conflict de interese, acceptă să arbitreze și meciuri ale unor rude, fie ele și prin alianță. Și tot involuntar, Alexandru Deaconu – la rândul său ajuns în fruntea CCA fără nicio legătură cu faptul că este finul lui Mircea Sandu – îl trimite pe acest nefericit în vizită la rude, în interes de serviciu.
În plin proces de integrare într-o familie a fotbalului unică, minunată, se simte totuși nevoia unei pauze scurte. Cineva avizat, să spunem DNA, ar trebui să realizeze pentru uz didactic arborele genealogic al personajelor din Liga 1. Nu de alta, dar să știm și noi, ziariștii, când vom ajunge să ne creăm probleme în familie scriind, involuntar, despre rudele neștiute de pe la cluburi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER