Departe de sala în care și-a petrecut 19 ani, Sandra face planuri pentru Noul An, își împarte timpul între cursul de master (specializarea kineto) pe care îl susține la UNEFS și amenajarea noii locuințe și promite că nu va sta nici pe viitor departe de sport. Ea a trasat, pentru ProSport, bornele unei cariere în care a adunat sute de medalii și a avut puterea să o ia de la capăt de fiecare dată când o accidentare părea să îi destrame visul de podium.
Sandra, cum e viața după retragerea din gimnastică? Deocamdată nu am putut înțelege nimic din ea. În ultima vreme, am avut de rezolvat niște probleme personale, dar am mai intrat în sală pentru a mă mișca un pic și pentru a pregăti demonstrațiile pe care le-am susținut în Franța. De anul viitor sper să mă liniștesc, să mă pot detașa un pic de viața din sala de gimnastică.
Care este cea mai veche amintire a ta din lumea gimnasticii? Cred că prima și cea mai dureroasă amintire este cea când m-am despărțit de colegele mele de la club, de părinți, de antrenori. Într-un fel mă bucuram că am trecut la o nouă etapă, că avansam la lotul de junioare de la Onești, dar pe de altă parte eram tristă că mă despart de toți cei apropiați pe care îi aveam aici. Era un moment greu pentru un copil de 11 ani și jumătate.
Ți-a rămas vreo colegă de școală sau de grupă în minte? Au rămas multe, pentru că anii aceia au fost cei mai frumoși. Aș putea spune că mă leagă amintiri frumoase de Irina Begu, am fost colege în clasele I-VI. A fost frumos că ne-am întâlnit la Jocurile Olimpice de la Londra și ne aminteam că atunci când ne-am apucat de sport ne-am promis una alteia că într-o zi vom ajunge la o ediție a Jocurilor Olimpice. Și uite că la Londra am mers amândouă. Mai țin legătura și cu câțiva dintre colegii mei din clasele primare.
„Nu am muncit degeaba!”
Cum ți-ai caracteriza cariera sportivă? A fost una de succes. Mă bucur că nu am muncit degeaba toți acești ani, că sacrificiul făcut nu a fost în zadar, că am reprezentat cu demnitate România. Mulți dintre cei care se apucă de un sport știu când este începutul, dar prea puțini știu când este sfârșitul. Îți dorești să faci multe lucruri, îți trasezi obiective și la un moment dat te trezești că o accidentare te obligă să renunți la viața sportivă. De aceea mă bucur că am avut o carieră lungă, cu multe bucurii.
Bucuriile au fost mai multe decât momentele de tristețe? Da, am fost o norocoasă din acest punct de vedere. Am avut o viață grea în sport, nimeni nu mi-a oferit nimic pe tavă, am muncit pentru fiecare medalie pe care am obținut-o. În cazul meu nu a fost valabilă zicala „cu mult talent, puțină muncă”, ci invers. Îmi era ciudă când vedeam colege mai talentate decât mine care nu munceau cât mine, iar eu trebuia să mă antrenez de trei ori mai mult ca să le ajung. Dar a fost bine, pentru că asta m-a ambiționat.
Melodia preferată de la sol? Cea din 2008 de la Beijing, „Taniec Eleny”, și cea din 2012 de la Londra, „Shine on you crazy diamond”, pentru că fiecare a reprezentat o etapă importantă din cariera mea. Îmi plac cam toate melodiile pe care le-am avut, m-am simțit bine pe ele.
Ai adus și tangoul pe covorul de la sol… (râde) A fost o provocare. Când am auzit primele acorduri de la „Tango Amore”, nu puteam să-mi imaginez ce aș fi putut dansa, pentru că era nevoie de mișcări scurte și rapide. Am ascultat de mii de ori și, încet-încet, îmi imaginam diverse gesturi. A fost o provocare pentru mine!
„Am văzut care îmi sunt adevărații prieteni”
Cât de mult te-a schimbat accidentarea din 2009, când ți-ai rupt tendonul lui Ahile la piciorul drept și ai avut fractură la degetele mâinii stângi? A fost o lecție de viață, pentru că în momentul în care ești jos vezi care îți sunt adevărații prieteni. Acum pot spune că fiecare lucru rău aduce după sine un lucru bun și trebuie întotdeauna să vezi partea plină a paharului. Gândiți-vă că ești sportiv, ești în plină formă, te pregătești de Mondiale și a doua zi te trezești într-un cărucior, fără două membre, nefiind în stare să te îmbraci sau să faci ceva. M-am gândit mult în acele zile la tot ce făcusem în gimnastică și mi-am dat seama că mai am multe de demonstrat, nu-mi pot termina astfel cariera. Nu-mi stă în fire să termin, de aceea mi-am dorit să ies cu capul ridicat.
Deci lași o portiță pentru o posibilă revenire în gimnastică, după Mondialul din acest an? Nu știu, nu-mi place să fiu categorică. Poate… Pentru mine anul acesta a fost unul al provocărilor, să văd dacă pot face față pe noul cod, dacă mai pot fi competitivă. Nu a fost să fie cum mi-am dorit, dar mergem înainte, nu e un capăt de lume. Clipa în care m-am gândit să închei diagonala cu un element mai greu m-a costat totul. Nu a fost o dezamăgire, am luat lucrurile ca atare.
Care au fost cele mai frumoase cuvinte spuse de un fan? Toate cuvintele fanilor sunt frumoase, pentru că ei sunt cei care îți apreciază munca.
La sportivii celebri se poartă cererile în căsătorie peste hotare. Ai fost cerută în căsătorie de vreun fan? (râde) Da, au fost câteva cereri. Am spus frumos: „Nu e momentul acum, mulțumesc!”.
Te gândești la o carieră militară? Ești cel mai tânăr ofițer al Armatei Române… Am avut niște discuții cu oficialii clubului Steaua despre o posibilă carieră în antrenorat sau despre orice altă oportunitate prin care aș putea ajuta clubul care m-a format. Deocamdată îmbrac uniforma militară la diverse evenimente sau când avem ordin de la comandant (n.r. – George Boroi).
„Acesta ve serviciul tău!”
Faci gimnastică de la 4 ani. A devenit o meserie? Da. La un moment dat, mama mi-a spus «Acesta e serviciul tău, practică-l cu seriozitate și drag atât timp cât mai poți!». Dacă în cazul multor tineri serviciul începe pe la 20, 21 de ani, la noi atunci se termină.
Spune-mi o amintire haioasă din sală. Sunt multe. Dar cele mai frumoase sunt cele în care ne imitam antrenorii. Dacă ne ieșea bine, îi chemam și pe ei să le arătăm ticurile verbale pe care le au, să ne amuzăm împreună.
Care a fost cel mai frumos moment? Cele în care am cucerit cele două titluri olimpice.
Și cel mai dureros? Atunci când pui pasiune, când încerci să te autodepășești și lumea îți spune că nu ai muncit destul și nu ți-ai dat interesul, deși tu știi, în adâncul sufletului tău, că ai făcut tot ce se putea.
Ce ai schimba în cariera ta? Eșecurile, pentru că sunt destul de dureroase.
Sandra destramă miturile din lumea gimnasticii
Spune-mi trei mituri din lumea gimnasticii… Gimnastele nu mănâncă o frunză de salată cum am tot auzit, avem un meniu pe bază de proteine și glucide, pentru că avem nevoie de forță. Nu suntem bătute, cum cred cei care spun că doar cu o palmă, două se poate face performanță și nu suntem în închisoare, avem acces la mijloacele de comunicare, avem telefon, internet, o zi de ieșit în oraș.
Completează tu următoarea propoziție. „Gimnastica este pentru Sandra Izbașa…” Sportul care m-a creat ca om, care practic m-a inventat.
Dacă ar fi să îți dai o notă pentru ce ai făcut în gimnastică, care ar fi aceea? 10. Sunt modestă, nu?! (râde). Gimnastica nu înseamnă doar medalii și bucurii, ci și acele momente când erai la pământ și ai avut puterea să te ridici, să strângi din dinți și să o iei de la capăt. După accidentarea din 2009, când am avut în gips și mâna, și piciorul și practic am învățat să merg din nou, ca apoi să ajung să cuceresc încă un titlu olimpic, am priceput adevărata valoare a lucrurilor.
Spuneai la un moment dat că îți dorești în viață să faci un copil, să ridici o casă și să sădești un copac… Da, în proporțide de 45% am făcut asta. Am reușit să terminăm casa, iar copacul o să îl sădesc în curte. Va trebui să mă gândesc mult ce copac va fi, pentru că vreau unul rezistent, să țină și vara, și iarna. Am mai sădit la Izvorani un copac, dar iarna trecută a înghețat și m-a durut sufletul să văd cum moare. Cât despre copil, toate la timpul lor.
Bogată sufletește sunt . Am strâns până acum anumite trăiri, amintiri, stări unice, care îmi dau o mare bucurie sufleÂtească Sandra Izbașa, gimnastă
Din renta viageră nu poți să-ți asiguri o viață cum ți-ai dori, e un salariu pe care îl iei ca orice om, dar nu-ți asigură viitorul. Nu te poți baza pe ideea că vei primi renta, pentru că nu știi ce îți poate aduce viitorul Sandra Izbașa, gimnastă
Articol scris de Alexandra AXINEANU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER