Vasile Avram a lucrat în Turism, pe vremea ministrului Agathon. Răutăcioșii își permiteau în acele vremuri, cu mai bine de un deceniu în urmă, să facă glume, firește, proaste, pe seama palmierilor de la Mamaia pe care fostul arbitru i-ar fi avut în subordine. Răutăți și atât!
Vasile Avram a lucrat în Resurse Umane. Până sus de tot, până la Guvern. Tot răutăți sunt și acelea care asociază milenaristul termen de Human Resources cu vechii șefi de cadre. Astăzi vorbim de eici-ar, cum se rostește pe coridoarele multinaționalelor. Ce sunt ăia șefi de cadre? Amintiri reci și atât!
Vasile Avram, așa cum rezultă din programul tipărit al candidaturii sale, a avut în cei 59 de ani de viață de până acum o pagină de funcții oficiale (mereu a fost fie director, fie președinte, dar întotdeauna șef) și încă o jumătate de pagină de diplome, atestate și certificate!
Vasile Avram invocă, în programul său, experiența în detrimentul experimentelor. Adică face uz de vârstă (e cel mai copt dintre candidații enunțați până acum). E profesoral în exprimare, pare să invite în fiecare paragraf la câte o aridă ședință de analiză și mizează pe faptul că-i stă bine să umble mereu sub brațul sacoului cu un vraf de hârtii care, fără îndoială, conțin probleme extrem de importante.
Vasile Avram e inteligent, fără îndoială. Uneori e periculos de inteligent și periculos de experimentat. Are acea inteligență de dinainte de 1990 translatată în prezent, adaptată mileniului trei, dar de multe ori nescuturată de dogmatismul anilor în care s-a format. Poate fi zâmbitor când își propune, dar și vorace atunci când țelurile sale par puse în primejdie.
Vasile Avram, ca orice om al timpului său, are puține nuanțe, puține griuri, puține sensuri. Doctrina sa se compune din alb și negru și din linii drepte. Probabil de aceea și-a și pus pe coperta programului un titlu naiv de simplu, CÂȘTIGĂ‚ FOTBALUL!, deasupra unei mingi în alb și negru, pusă pe o tablă de șah cu piesele în alb și negru, unde întâmplător sau nu, regele, adică viitorul președinte, e negru, iar nebunul e tot negru. Pentru cine are spirit de observație, doar calul e alb!
Vasile Avram, iarăși ca orice om al timpului său, evită emoția scenariilor de Hollywood sau chiar de Bollywood și se aruncă în această candidatură asumându-și riscul de a le face bine sau de a le face rău fiilor săi arbitri. Cât a condus arbitrajul, vrând să le facă bine, uneori le-a cauzat rău, dar ce mai contează asta într-o cursă electorală atât de dură?!
Vasile Avram mizează mai mult pe buna sa răspândire în teritoriu (a croșetat și el o vreme la deasa plasă a AJF-urilor) decât pe detalii. De exemplu, programul său tipărit în 40 de pagini are diacritice doar pe prima și pe ultima copertă. La interior e scris fără, cam otova, frazele în unghiuri drepte acoperind uneori zgomotos finețea hârtiei veline. Iar dacă un corector s-ar mai fi uitat o dată peste text, ar fi fost și mai bine. Sau poate ar fi fost inutil, important e să priceapă ajefiștii și colegii lor în ce fel câștigă fotbalul, dar mai ales în ce fel le e cald și bine lor înșile!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER