Cine e Breeveld? Un olandez născut în Surinam, ajuns nu se știe cum în România, la Jiul Petroșani, în liga a treia. Gratis, firește, că doar minele din Vale se închiseseră. De-acolo l-a luat Mediașul, adică Pustai. După alți doi ani, Pustai l-a cărat după el la Pandurii, l-a arătat iarăși Europei (jucase și în meciurile Mediașului cu Mainz) și acum iată-l pe lista de solicitări a Bolognei, la trei ani după ce privea funicularele care se târau goale spre Petrila și Uricani. Înainte de a descinde la Mediaș cota lui era zero sau aproape zero. Astăzi, transfermarkt îl prețuiește la 1,1 milioane de euro.
Cine e Hamza? Un maghrebian care vorbește franceza apăsând pe consoane, ca toți vorbitorii de franceză care i se închină lui Allah. Jucase la Etoile du Sahel și la Sfaxien, cluburi tunisiene importante, dar doar cluburi tunisiene. Adică modeste. Când a fost adus la Petrolul, acum doi ani, cică s-ar fi plătit 5.000 de euro pe el. Impresarului, clubului tunisian, nu mai are importanță. Rețineți, 5.000 de euro, în condițiile în care astăzi, la doi ani distanță, Petrolul își permite să-I dea lui Mutu cam o mie de euro pe zi. Pe Hamza l-au căutat niște francezi, zice-se că-l caută niște chinezi și pare-se că pe biroul lui Dan Capră s-ar afla oferta noului pol de interes din Bulgaria, Botev Plovdiv.
La doi ani de la descinderea în România, cei doi și-au ridicat valoarea de la nimic la cote greu de imaginat. În cazul lui Breeveld, se pare că de vină e Pustai, care a văzut în el închizătorul și maratonistul ideal pentru ca maestrul Eric să aibă destulă șiguranță și să poată zburda pe unde are el chef pe teren. Dincolo, Hamza pare o creație multiplă. Mai întâi, Vivi Răchită, care l-a adus și l-a băgat să joace. Apoi, publicul Petrolului, care l-a adoptat imediat și i-a dat încredere. De multe ori, o tribună afectuoasă cu tine te poate face să renaști și să-ți descoperi în interior resurse pe care nu le bănuiai.
Aceste prefaceri miraculoase s-au petrecut în peisajul arid și de multe ori sordid al campionatului românesc. Sunt excepțiile de valorizare ale unui mediu ostil, unde banii sunt puțini, iar cotele, mai mereu în scădere. Două neașteptate exemple de rentabilitate într-un peisaj care a uitat să producă, mulțumindu-se să înghită hulpav drepturi tv și așteptând mai mereu sprijin de la Stat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER