Mesajul lui Lucian Lipovan este de un optimism dezarmant: „Simona, cei mai frumoși ani sunt cei ce vor veni!”. Chiar dacă până și unii dintre colegi te consideră „hater” – un cuvânt care în românește se traduce printr-o expresie, „persoană stăpânită de mânie” -, nu poți să nu fii de acord. Halep a făcut un turneu admirabil, a urcat în sferturi ca o campioană și a plecat acasă ca o începătoare, învinsă de Dominika Cibulkova, numărul 24 WTA înainte de Open. Dar, în tenis, teoria relativității se aplică uneori mai bine decât în fizică, iar viitorul se poate comprima sau dilata, totul depinde doar de Halep.
E ceva contradictoriu în această fată de 22 de ani, din ce în ce mai simpatizată de români. Nu e o păpușă, nu clipește adorabil ca Sorana Cârstea sau Șarapova, ba chiar a făcut un sacrificiu imens, și-a tăiat carne din carnea ei pentru a juca mai bine tenis. Halep are în sânge un pragmatism de campioană, iar părinții ei au în gene un mercantilism blând, de aromâni simpli. „E mai bine să se joace cu milioanele decât cu păpușile, nu?”, spunea cu un zâmbet cinic tatăl ei, Stere, la finele lui 2013, atunci când a fost întrebat despre cei mai frumoși ani din viața Simonei.
Cu toate astea, miercuri noapte, viitorul număr 9 sau 10 mondial a pierdut copilărește, românește, cu o prudență pe care o văzusem cu câteva zile înainte și la Bute. Mai bogată cu câteva sute de mii de euro și cu câteva sute de puncte WTA, Halep a încercat parcă să conserve ce a câștigat, să înghețe clasamentul mondial, în speranța că și loviturile agresivei Cibulkova se vor opri în aer, ca în celebra scenă din Matrix în care, dilatând timpul, Neo își alegea gloanțele care-i erau destinate. Curată teorie a relativității, doar că mintea Simonei n-a fost antrenată încă pentru o asemenea misiune.
Gurile rele din tenis au pus desele despărțiri de antrenori pe seama dorinței lui Halep de a păstra pentru ea și familia ei cât mai mulți bani. E cu siguranță un scenariu generat din invidie, nimeni nu poate fi atât de inconștient să se gândească la bani când are un potențial fantastic, dar realitatea este că Simona Halep a început și a terminat Australian Open cu doar un fizioterapeut și un sparring-partner. Poate că Mlendea și Marcu nu erau antrenori de top 10 WTA, dar managerul Virginia Ruzici și familia Halep au avut la dispoziție două luni să găsească un om care s-o facă pe jucătoarea de 22 de ani să progreseze. Abia în timpul turneului, între optimi și sferturi, l-au găsit pe Wim Fissette, fostul antrenor al lui Kim Clijsters, care va începe să lucreze cu Simona după înfrângerea dură cu Cibulkova. A fost prea târziu pentru acest turneu, însă, vorba lui Lucian Lipovan, „anii frumoși sunt cei care vor veni!”.
În așteptarea lor, Simona Halep va trebui să mai facă un sacrificiu, în ciuda dorinței părinților. Trebuie să găsească plăcerea de a se juca, scuzați cacofonia, cu păpușile din circuitul WTA, în loc să-și încarce mintea cu presiunea punctelor și cecurilor din circuit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER