„Nu pot să țin minte chiar toate lucrurile după atâția ani”. E unul dintre alinturile preferate ale lui Cornel Dinu, care nu a jucat niciodată împotriva lui Luis Aragones, deși Dinamo și Atletico Madrid s-au întâlnit de două ori în cupele europene, în anii ”70. Cu prima ocazie, în 1973 (Dinamo – Atletico 0-2 și Atletico – Dinamo 2-2), Aragones nu a fost pe teren. La 35 de ani, în ultimul sezon ca fotbalist, nu mai prindea echipa. A doua oară, în 1977 (Dinamo – Atletico 2-1 și Atletico – Dinamo 2-0), spaniolul stătea ca antrenor pe banca lui Atletico, dar de data asta Cornel Dinu a fost cel care a lipsit. Era suspendat după ce, cu trei ani în urmă, fusese eliminat într-un meci la Koln în care Dinamo a condus cu 2-0 în minutul 8, dar a pierdut cu 3-2 și a ratat calificarea. „Am sărit să-l salvez pe Mircea Lucescu din crampoanele lui Cullman”, povestește Dinu. Ai putea jura că e ceva persiflator în acel „salvez”. „Mircea căzuse la marginea careului și doi de la Koln au tăbărât cu crampoanele pe el. Arbitrul, un ceh, Jelinek, o lepră ordinară, s-a făcut că nu vede, așa că m-am dus peste ei și i-am luat la șuturi și la palme. Mi-a dat roșu, dar n-am vrut să ies de pe teren, m-au scos cu câinii de pe gazon”, rememorează Dinu care a fost suspendat 6 meciuri din cupele europene. Fără să știe atunci, destinul îi pregătea o farsă. Următoarele 6 partide jucate de Dinamo în Europa au fost, în ordine, două cu Real Madrid, două cu AC Milan și două cu Atletico Madrid, toate echipe grozave pe care Procurorul le-a urmărit din tribune.
Înapoi la Aragones, discuția cu Dinu a pornit de la piciorul mai scurt cu un centimetru, defectul nu foarte cunoscut al golgeterului (Pichichi) din ligă spaniolă în 1970, a trecut prin „vocalizele” de pe teren – „era rău de gură” – și s-a încheiat cu un moment paradoxal din istoria recentă a fotbalului mondial, o răscoală în urma căreia Aragones, creatorul unei mașini de pase în anii 2000, a plecat de la Barcelona, lăsând locul lui Johan Cruyff, considerat creatorul mașinii de pase născută în anii ’90. „Îmi aduc aminte, era prin anii” 80. Citeam atunci Marca la care eram abonat. Jucătorii s-au răsculat împotriva lui Nunez, au făcut o conferință de presă și au fost dați afară. A fost momentul în care echipa a importat mai mulți fotbaliști de la Bilbao, pe Bakero, pe Begiristain și Rekarte”.
FOTO / Jucătorii Barcelonei au ținut un minut de reculegere în memoria lui Aragones, fostul antrenor al clubului între 1987 și 1988
Culmea, biografia lui Luis Aragones de pe Wikipedia, Biblia informației în secolul XXI, nu conține niciun cuvânt despre momentul petrecut în 1988. Creatorul „ciotului” nu era cu siguranță abonat la vreun ziar acum 26 de ani. Răscoala la care au participat toți jucătorii Barcelonei, mai puțin 3, a avut loc într-un hotel, Hesperia, și a fost generată de refuzul președintelui Josep Lluis Nunez de a plăti salarii și prime mai mari. Memoria de care Dinu se plânge, răsfățul unui bărbat de 65 de ani blocat de frig în casă – „noi, cardiacii, suntem sensibili la ger” -, chiar funcționează. Deși Google nu-și amintește, bucăți de informații puse cap la cap reconstituie relatarea din Marca anului 1988. Fotbaliștii chiar au ținut o conferință de presă la Hesperia, în care au cerut demisia președintelui, apoi au fost decapitați. Nunez a dat afară 15 răsculați (printre ei Urutti, Pedraza, Manolo, Schuster, Amarilla, Nayim), Zubizarreta și Lineker au supraviețuit, iar Luis Aragones, abia venit de un sezon și, în ciuda Cupei Spaniei câștigate, a trebuit și el să plătească. În timpul conferinței, stătuse alături de jucătorii săi așa cum a făcut în toată cariera de antrenor.
FOTO / Imagine rară din arhiva ziarului Marca. Luis Aragones, la 49 de ani, prezentat ca antrenor la Barcelona
Nunez l-a adus pe Cruyff, au urmat transferuri peste transferuri, salariile au crescut o dată cu dezvoltarea ideii de marketing în fotbal, iar președintele a trebuit să umble la portofel, deși ura asta. Olandezul a adus și trofeele, 11 la număr, Barcelona a devenit Dream Team, astfel că în memoria colectivă Cruyff a trecut drept inventatorul jocului de pase care, transplantat în națională un deceniu mai târziu, a făcut din Spania cea mai bună generație din istoria fotbalului.
Tentația e însă mare. Cine pe cine a influențat? Cine a fost creatorul originar al conceptului tiki-taka? Deși mai tânăr cu 9 ani decât Aragones, Cruyff este creditat cronologic cu paternitatea. Ilie Dumitrescu, românul care a lucrat 6 luni la Sevilla cu creatorul Furiei Roja, confirmă teoria: „În 1995, Aragones nu era adeptul tiki-taka”. Memoria lui Dinu are însă o altă părere: „Aragones se baza pe un joc de pase încă din anii ’70, a pus asta în practică și la Barcelona în 1987”. E nevoie de și multe colecții de ziare vechi și, chiar și așa, dilema nu va fi total rezolvată. Destinul în schimb poate rezolva uneori lucruri suspendate în timp, nedreptăți din trecut. Cine știe, dacă nu era dat afară de la Barcelona de un președinte zgârcit, dacă Johann Cruyff nu venea cu „fotbalul total”, poate că Aragones nu ar fi creat niciodată mașina infernală de pase din 2008, iar acum am fi citit câteva rânduri, undeva, în colțul unei pagini de Internet, despre moartea unui antrenor adept al jocului combinativ, cam „rău de gură”, care a câștigat un titlu prin anii” 70.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER