Ne-am dorit atât de mult în 2011 să inaugurăm Arena Națională cu Messi, încât am uitat aproape complet că pe 5 martie mai întâi întâlnim Argentina într-un meci de mare expunere și abia apoi rezolvăm, vedem noi în ce fel, problema alegerilor de la FRF.
Sau poate că lucrurile se leagă. Rămâne de văzut în ce măsură acest amical de mare prestigiu și de mare expunere e pentru public și pentru fotbalul românesc și în ce măsură a devenit el pretext electoral, prilej de aducere a delegaților și votanților din patru zări la un eveniment care începe să-și piardă sensurile de bază, transformându-se în altceva.
Familia fotbalului, că la ea ne gândim, la ajefiști, la activiști, la diverși organizatori de competiții cu delegații ștampilate de club în buzunar, se va întâlni în tribuna oficială ca să vadă ce? Echipa Argentinei, firește. Pe Messi, pe Pastore, pe Di Maria, pe Mascherano, pe care-or mai veni.
Dar echipa României? Unde e echipa României? Cară baloți în port la Pireu după gloriosul meci de baraj? A naufragiad în Ciclade? Că n-am mai auzit nimic nici de ea, nici de selecționer, de aproape trei luni! După ultimul fluier al dublei ratate cu Grecia, selecționata natională a devenit o făptură enigmatică, total dispărută, invocată cu aplomb doar de candidatii la fotoliul federal, pe post de port-drapel al programelor electorale.
Păi, să vedem…. Pantilimon iar nu apără. Chiricheș e de vreo două-trei meciuri în tribună, unde probabil că se reface după alunecarea involuntară pe acel teren înghețat de la ieșirea din club. Raț n-are echipă. Grupul steliștilor, câți or fi, n-a reușit decât o victorie în zece amicale. Bourceanu a schimbat peisajul. Maxim e praf, poate mai praf decât Stuttgartul aflat în derrivă. Marica e un critic acid al stării de fapt de la Dinamo, dar joacă un meci din două și atunci iese accidentat, pe brațe. Pe selecționer nu l-a văzut nimeni din noiembrie, nu ne e clar ce vrea sau ce se vrea de la el, probabil că așteaptă și el alegerile. Probabil că până atunci, până pe 5 martie, zăpada se va topi, brazdele de pe gazon se vor îndrepta. Astea sunt lucruri care se rezolvă. Cu restul e mai greu. Să punem pe teren un 11 care să stea în picioare în fața lui Messi. Acum doi ani, pe 29 februarie, tot la început de sezon, izbuteam un 1-1 onorabil cu Uruguayul lui Cavani și Suarez, dar atunci steliștii erau deja turați la maximum după dubla manșă cu Twente, iar ceilalți parcă veneau și ei de undeva, nu de nicăieri, ca acum!
P.S. Câteva simple amănunte comparative. În week-end Messi a dat două goluri la Sevilla, Di Maria a fost fabulous cu Villareal, plus Rabona de rigoare, Pastore a marcat pentru PSG în derbyul cu Monaco, până și moș Samuel, vedem dacă l-o chema selecționerul Sabella, a înscris golul victoriei lui Inter. De la ai noștri reținem doar jocul bun al lui Ștefan Radu din derbyul capitolin, dar Fane nu mai vrea să vină la națională.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER