În afara unor apariții contractuale la tv, parcă mai puține ca de obicei, Dinu Gheorghe a avut o iarnă low-profile. Mai puțin mediatică, poate mai eficientă în relația președinte-echipă. Omul e prea versat ca să-l luăm cu laboratoarele performanței, efortul invizibil și altfel de abureli. A apărut mai rar pentru că probabil n-a avut chef să apară mai des.
L-am auzit de dimineață la sport.ro. Destul de înțepat și de metalic pentru ziua blândă și caldă care se profila. Autovictimizându-se ușor, plângându-se ba de atenția ieșită din comun de care se bucură transferul lui Sânmărtean, ba de banii publici care ajung prin diverse ramificații în conturile Petrolului, ba de una, ba de alta, ba spunând că Astra sa, pe primul loc până la restanțele Stelei, are abia a treia șansă la titlu. Puțin teatru, mai ales în ultima afirmație, dar Dinu Vamă e actor bun, chiar dacă de cele mai multe ori își joacă propriul rol.
Da, în mare Dinu Gheorghe are dreptate, mai puțin în povestea cu șansa a treia, de care va avea grijă chiar el însuși să nu fie chiar așa. Vamă e genul de om cu care ai prima șansă la titlu din start. Dacă îți mai faci și ceva echipă, șansele pot fi chiar mai mari. Însă da, în jurul venirii lui Sânmărtean la Steaua s-a creat o adevărată isterie, demnă de dezvoltarea mijloacelor de comunicare aferentă anului 2014. Iarăși da, pe diverse cărări pe care DNA-ul încearcă să le limpezească, Petrolul beneficiază de sume consistente din banii publici, ceea ce nu s-a întâmplat când Astra domicilia la Ploiești și nu se întâmplă nici acum, după ce s-a mutat la Giurgiu.
Plus transferurile. Alibec, Ioniță, Iorga, Ștefan Popescu, luați împreună sau separat s-ar putea, strict fotbalistic, să însemne mai mult decât Mutu plus Zicu plus Gerson sau decât Sânmârtean plus Keșeru, plus sau minus Bogatinov. E greu de făcut o socoteală punând în față doar pozele jucătorilor, trebuie să vedem funcționarea la verde a mecanismelor, după măcar cinci-șase etape!
În toată această comparație din care lui Dinu Gheorghe îi cam place să-l creadă lumea nedreptățit, rutinatul președinte ignoră un singur aspect. Echipa sa, Astra, e low-profile, așa cum se pare că și-a propus președintele să devină. E meritul ei, al Astrei, că a ajuns acolo unde a ajuns, dar e și deficiența ei, probată în timp, că nu prea reprezintă pe nimeni. La Ploiești era chiar nimeni, la Giurgiu și-a alipit câțiva toboșari de la Zimnicea, senzația fiind că respectivii n-o fac din suflet, ci din obligație, ca niște ore suplimentare la tobă sau la portavoce, pentru care legislația muncii prevede tarife suplimentare.
Clar, Petrolul trebuie controlat, e obligatoriu de văzut cum ajung milioane de euro acolo unde le e locul. Dar Petrolul a adunat aproape zece mii de oameni în tribune, într-o seară rece de ianuarie, când i-a prezentat pe Mutu și pe Zicu. Oare câtă lume ar veni pe arena din Giurgiu la prezentarea lui Ioniță și Alibec?
Nu e vina lui Dinu Vamă că Astra n-are suporterii Stelei sau ai Petrolului. Omul a lucrat ani și ani la Rapid și știe ce înseamnă să ai suflul tribunie în spate. Dar lipsa mediatizării nu e un motiv de suferință, și nici nu-ți conferă șansa a treia la titlu. Pur și simplu așa e viața.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER