George Copos (trei ani și opt luni), Mihai Stoica (trei ani și șase luni), Cristi Borcea (șase ani și patru luni), Ioan Becali (șase ani și patru luni), Victor Becali (patru ani și opt luni), Jean Pădureanu (trei ani și patru luni), Gheorghe Popescu (trei ani, o lună și zece zile), Gigi Nețoiu (trei ani și patru luni). Cu executare.
E greu să comentezi pe marginea acestei Zile a Sfântului Bartolomeu din fotbalul românesc fără să fii arătat cu degetul. E greu să ai o poziție fără să fii acuzat de cine știe ce satisfacții subterane sau parti-pris-uri închipuite. Fără a-i disculpa, cert este că cei opt condamnați plătesc pentru o vină care le aparține, dar nu în totalitate. Nu intră în discuție nici fapta, nici actul de judecată, cum nu e loc nici de cântărire a sentinței. Justiția se face, nu se discută. Se execută. Iar dreptatea nu se confundă întotdeauna cu adevărul. Lecția de viață pe care o trăiesc acum cei opt nu are legătură cu lecția de chimie a lui Faulkner.
Va rămâne însă un gol în minisocietatea asta, care va fi umplut mai devreme sau mai târziu. Iar cine își imaginează că stigmatul îi va pune pe fugă pe urmașii lotului „Dosarul Transferurilor” este doar un idealist. Faptele condamnate după cei șase ani pe culoarele tribunalelor au fost și vor fi făcute posibile de o democrație care instruiește indivizi, dar nu educă oameni. Slăbiciunea democrației noastre nu este departe de slăbiciunea Europei civilizate în războiul rece al Crimeei.
Vi se pare prea mult? Vi se pare că asta este o sentință în sine? Atunci amintiți-vă cum am scăpat de ultima zăpadă din această iarnă. Autoritățile au aruncat-o pe trotuare, de unde a fost izgonită pe bulevarde și tot așa, până s-a topit în cel mai intim pliu al plămânilor noștri. Ziua Sfântului Bartolomeu nu ne va scăpa de oamenii ăștia. Ne pregătim să îi respirăm în fiecare toamnă a democrației noastre.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER