De ce nu mai vin tinerii la meciuri? Este o întrebare pe care scriitorul englez Adrian Tempany, supraviețuitor al tragediei de pe stadionul Hillsborough din Sheffield (în 1989, la finala de Cupa Angliei dintre Liverpool și Nottingham, 96 de fani au murit striviți sau sufocați din cauza neglijenței autorităților care au permis accesul spectatorilor într-un număr mult mai mare decât capacitatea unei peluze), o adresează în cartea „And the Sun Shines Now”. E o temă la modă în Marea Britanie, dezbătută tot mai mult de cluburi și de ligile de fotbal în ultimele luni și alimentată de prețul galopant al biletelor și abonamentelor din Premier League.
Amatorii de fotbal din Regatul Unit cer reintroducerea locurilor în picioare, renumitele „terase”, o parte din tradiția fotbalului de la 1880 până în 1990. După Hillsborough, în încercarea de a stopa violența pe stadioane, locurile pe scaune au devenit obligatorii, însă odată cu ele a apărut explozia prețurilor și, inevitabil, excluderea de pe stadioane a celor care nu-și mai puteau permite accesul. Primii afectați: copiii și adolescenții. În acel an 1990, cel mai ieftin abonament pe Old Trafford era 96 de lire, în 2011 ajunsese la 532 de lire. Rivala lui Manchester United, Liverpool s-a întrecut pe sine și a sărit cu prețul celui mai mic abonament pe Anfield Road de la 60 de lire la 725 de lire, deși inflația în acest interval ar fi justificat cel mult o dublare a prețului.
În 1968, media de vârstă într-una din peluzele stadionului Old Trafford era de 17 ani. Patruzeci de ani mai târziu, a crescut la peste 40 de ani. În acest timp, scrie The Guardian, cluburile din Bundesliga, care la începutul anilor ”90 au refuzat desființarea locurilor în picioare, atrag tot mai mulți fani tineri. Hamburger SV vinde abonamente pentru maximum 50% din capacitatea stadionului în încercarea de a aduce suporteri noi în tribune. Concluzia oficială a federației germane: „Fotbalul, ca sport al maselor, nu ar trebui să interzică accesul celor dezavantajați social pe stadioane și nu ar trebui să-și pună la îndoială propria funcție socială”.
De la nivelul discuțiilor din vestul Europei, legate de rolul social al fotbalului, ajungem la fosta Ligă a lui Mitică și actuală a lui Gino Iorgulescu. În Liga 1, studiile despre vârsta spectatorilor ar fi relevante dacă în tribune ar veni spectatori, dar asta nu se prea întâmplă în ciuda prețurilor mici (uneori chiar inexistente) la bilete. Un exemplu: acum două săptămâni, FC Brașov a vândut doar 300 de abonamente pentru partidele din retur, la prețul de 30 de lei, în timp ce biletele la meciul cu Petrolul au costat 35 de lei.
În această perioadă, LPF este preocupată mai mult de comercializarea drepturilor TV și mai puțin de reorganizarea unui campionat învechit, plin de echipe neinteresante precum Corona, Săgeata sau FC Botoșani. La finele lui 2013, în campanie electorală, Iorgulescu vorbea despre „recredibilizarea fotbalului”. Deocamdată, prima măsură majoră în acest sens este cesionarea drepturilor de televizare către o firmă off-shore din Malta, proaspăt înființată, care este legată de Arpad Paszkany, finanțatorul lui CFR Cluj. Mai are rost să ne întrebăm, triștii de noi, de ce nu mai vin spectatorii la stadion?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER