Dacă ar mai fi trăit, Ayrton Senna, triplu campion mondial, considerat de unii specialiști drept cel mai bun pilot din toate timpurile, ar fi împlinit azi 54 de ani. Pentru a marca acest moment, ProSport vă oferă povești necunoscute din viața și cariera pilotului brazilian, cuprinse în volumul „Memories of Senna”, scrisă de Christopher Hilton. Poveștile reprezintă amintiri ale celor care l-au cunoscut pe Ayrton Senna în cei 34 de ani de viață. Al treilea episod relatează amintiri despre omul Senna, un om care putea fi foarte dur pe pistă, dar care în afara ei avea un suflet foarte mare.
„ÎMI FACI ȘI MIE O POZĂ‚?”
„Eu eram tăcut, la fel și el. Puteam să stau și să-i vorbesc, să-l calmez. Eram pe aceeași lungime de undă. Mergeam împreună în Europa la concursuri, conduceam amândoi dubița, doar eu și el, așa am petrecut foarte mult timp împreună. Mergeam la Osterreichring cu mult înainte să se construiască toate autostrăzile, așa că băteam toate dealurile și munții pentru a ajunge la circuitul din Austria. La un moment dat, undeva în dreapta, pe deal sus, era o cascadă micuță, încântătoare. Mi-a spus: „Dennis, putem să ne oprim un pic? Vreau să mă duc, să mă așez lângă cascadă. Îmi faci o poză? Vreau să o trimit mamei mele în Brazilia”. Urma să fie campion mondial, putea avea un ego uriaș, dar nu, voia să-i trimită mamei lui o poză. Părea sfios, puțin jenat, stând acolo, lângă cascadă, chiar dacă eram doar eu, el și aparatul foto. L-am pozat și a trimis poza acasă, în Brazilia”.
Dennis Rushden, șeful lui Senna în 1982, la echipa Rushden Green în Formula Ford 2000
A STAT O JUMĂ‚TATE DE ORĂ‚ ȘI A SEMNAT AUTOGRAFE PENTRU COPII
„Am locuit la ferma lui Ayrton din Brazilia. Special pentru sosirea mea, el s-a mutat din corpul cel mai bun de locuit, oferindu-mi mie camera lui. În prima noaptea, a fost o furtună puternică. Curentul electric a căzut, la fel și liniile telefonice. Trebuia să o sun pe soția mea, în Scoția. I-am spus: „Ayrton, trebuie să ajung la un telefon”. El a răspuns: „Ok”. Avea o mașină de teren, drumurile erau pline de noroi, și am plecat spre un sat aflat la 50 de kilometri distanță. În timp ce mă țineam de fleacuri la telefon cu soția mea în cabina telefonică, o gașcă de copii l-a recunoscut pe Ayrton, deși era întuneric și el stătea sub o lampă stradală cu o lumină chioară. A stat acolo aproape o jumătate de oră, semnînd autografe, drăguț cu copii, cum făcea întotdeauna”.
Profesorul Sid Watkins, doctorul Formulei 1
„SOȚIA MEA ÎL TUNDEA PE SENNA”
„Obișnuia să petreacă toată ziua la cafenea. Era situată pe drumul principal, la aproape 2 kilometri și jumătate de Snetterton. Era ca un popas pentru tiruri, dar foarte mulți piloți au venit aici de-a lungul anilor, la fel ca și mecanicii echipelor de Formula 1. Senna și Mauricio Gugelmin (n.r. – alt pilot brazilian de Formula 1) veneau în fiecare zi și luau mic-dejunul, prânzul și ceaiul. Obișnuiau să mănânce beruse – un fel de mâncare brazilian, care e, de fapt, un sandwich cu pâine prăjită cu șuncă și cașcaval. Soția mea, a cărei poreclă era Mo-Jo, obișnuia să îl tundă destul de des. Știu că avea un frizer prin oraș, dar venea și îi spunea: „Trebuie să mă tund”. Dacă era acasă, o sunam și el mergea la noi. Îl tundea în bucătărie, lângă fiul nostru, Ben.
Elicopterele de mici dimensiuni sunt foarte greu de pilotat, dar el o făcea senzațional, avea o dexteritate incredibilă și obișnuia să vină cu el la cafenea. Ce mi-a plăcut mult la el a fost că, deși s-a mutat în Formula 3, iar echipa sa avea sediul lângă Londra, mereu când trecea pe lângă Snetterton, el venea la noi. Cafeneaua a mers bine și am construit și un motel lângă. Până la urmă, Ayrton a semnat cu Lotus și ne-a sunat. Când ne-am întâlnit, ne-am îmbrățișat la recepție și i-am spus că sunt foarte fericit pentru el pentru că a reușit să ajungă atât de sus. Mi-a replicat, după ce s-a uitat prin motel că eu am reușit să ajung sus. Apoi a mers în bucătărie și a dat mâna cu Dennis, care lucra pentru mine. A făcut asta de fiecare dată când venea. Era un băiat adorabil. Nu știu dacă oamenii și-au dat seama cât de deștept era. Putea face glume haioase în trei-patru limbi. Cea mai mare pierdere e că nu și-a îndeplinit potențialul”.
Ed Devlin, proprietarul „Ed’s Cafe”
„A FOST UN OM CU UN SUFLET IMENS”
O poveste care demonstrează cât de preocupat era Ayrton de soarta altora îmi vine chiar acum în minte. Am avut un accident la Marele Premiu al Japoniei din 1991, iar când am revenit în Formula 1, în 1994, primul Mare Premiu era chiar în Brazilia, iar al doilea la Aida, în Japonia. Acolo, Ayrton a venit la mine și mi-a spus ceva care m-a surprins. „Ascultă, Eric, am fost foarte ocupat la Marele Premiu al Braziliei și nu am putut să vin să vorbesc cu tine. A fost cursa țării mele, multă lume a venit să mă vadă. Am vrut să îți zic că sunt foarte fericit că te-ai întors, Formula 1 nu a fost la fel fără tine”, mi-a spus Senna.
Această discuție mi-a marcat viața pentru că Ayrton a fost un mare campion, un om mare, un om complet. Era ultimul om de la care te-ai fi așteptat să aibă aceste caracteristici pentru că era atât de „mare”. A fost uimitor și foarte, foarte emoționant pentru mine. Cred că asta a arătat tuturor cum era Ayrton: un campion pe pistă și un om cu o inimă mare. El era capabil să fie foarte dur, dar și foarte blând. A fost un om cu sentimente, un om profund, pur și simplu: avea un suflet imens. Am ținut mult la el. Admir mulți piloți pentru că avem o meserie grea. Dar admirația mea pentru Senna trecea dincolo de limitele pilotajului, l-am admirat ca om.
Eric Bernard, fost pilot de Formula 1 între 1989 și 1994
INFO
La șase luni după decesul pilotului, familia sa a înființat un ONG intitulat „Institutul Ayrton Senna”, al cărui scop e să ajute copiii defavorizați din Brazilia. Până în acest an, ONG-ul familiei lui Senna, condus de sora sa, Viviane, a ajutat numeroși tineri brazilieni să își găsească slujbe și să evadeze din zonele rău-famate ale orașelor.
„NU AVEA PRETENȚII DE VEDETĂ‚”
„L-am cunoscut pe Senna în 1986, cînd a acceptat să testeze o mașină de raliuri în Țara Galilor, împreună cu fiul meu. Am mers spre circuit cu o dubiță, stăteam lîngă el, și la un moment dat ne-am trezit cu un copac prăbușit în fața noastră. Nu aveam nimic cu ce să-l tăiem pentru a-l îndepărta din drum. Atunci, unul dintre băieți și-a amintit că trecuserăm pe lîngă un fermă. S-a întors și a venit cu un joagăr. Dintr-o dată, l-am văzut pe Ayrton tăind copacul cu un joagăr Deși era deja pilot de F1, era un tip foarte drăguț, se înțelegea cu toată lumea. La un moment dat, băieții s-au oprit să-și facă nevoile, îmi aduc aminte și acum cum Ayrton stătea printre ei, fără pretenții de vedetă. Nu pot să explic ce avea, dar era diferit. Am simțit atunci că îmi doream să fiu mama lui, avea aerul acela de băiețel, o privire ușor pierdută și un talent incredibil”.
Marjorie Hill, mama pilotului de raliuri Tim Hill
Pasajele de mai sus sunt extrase din cartea „Memories of Senna”, scrisă de Christopher Hilton.
Potrivit autorului, Christopher Hilton, un singur personaj important din Formula 1 care l-a cunoscut pe Senna a refuzat să contribuie cu amintiri pentru această carte, însă nu a dorit să îi facă public numele. Cititorii cărții au observat însă că singurul personaj important absent este Michael Schumacher
Rămâi pe www.prosport.ro pentru mai multe povești necunoscute din viața și cariera lui Senna
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER