Dacă ar mai fi trăit, Ayrton Senna, triplu campion mondial, considerat de unii specialiști drept cel mai bun pilot din toate timpurile, ar fi împlinit azi 54 de ani. Pentru a marca acest moment, ProSport vă oferă povești necunoscute din viața și cariera pilotului brazilian, cuprinse în volumul „Memories of Senna”, scrisă de Christopher Hilton. Poveștile reprezintă amintiri ale celor care l-au cunoscut pe Ayrton Senna în cei 34 de ani de viață. Brazilianul a intrat în Formula 1 în 1984 și a pilotat pentru o echipă micuță Toleman, terminînd sezonul pe locul 9, cu 13 puncte. Cea mai bună cursă a fost în 3 iunie, la Monaco, unde a terminat pe locul 2, pe ploaie. Cursa a fost oprită după 31 de tururi din 77 din cauza condițiilor meteo, iar liderul Prost de la McLaren a cîștigat, deși Senna, plecat din poziția a 9-a, recupera secundă după secundă. Dacă ar mai fi durat cîteva tururi, cursa ar fi fost cîștigată de debutantul brazilian.
CAUCIURILE ZBURĂ‚TOARE
Aveam o înțelegere cu producătorul de cauciuri Michelin confom căreia puteam beneficia de orice cauciuri doream, aveam prima opțiune. Cum produceau ceva nou, noi beneficiam de ele. Michelin îi ajuta și pe cei de la Toleman și au scos niște gume foarte moi care erau bune doar cînd apa băltea peste tot pe pistă. Am aflat că Toleman procurase deja un set pentru Senna, fapt care demonstra cît de atent era Ayrton la ce material aveau ceilalți și căt de persuasiv era pentru a face rost de ce-și dorea. În timpul încălzirii din dimineața cursei ne-am dus la cei de la Michelin și le-am cerut să ne dea cauciurile lui Ayrton. Ei ne-au răspuns că aveam deja cauciucuri ca ale lui, dar noi am spus: „Nu, vrem setul pe care îl are el!”. Au urmat nișre replici nu tocmai plăcute în franceză, cei de la Michelin ne-au arătat hârtiile ca să ne demonstreze că aveam un set la fel ca al lui Ayrton. Nu am primit cauciucurile lui, acelea efectiv zburau deja pe pistă la încălzire, montate pe mașina Toleman. În timpul cursei, știam că-l va prinde pe Prost, pilotul nostru, aveam o hârtie scrisă de mînă, pe care trebuia să o fi păstrat, pe care notasem distanțe și timpi. Senna zbura efectiv și, dacă acea cursă ar mai fi durat un tur, ar fi cîștigat. La final, am auzit că băieții de la Toleman au descoperit un cauciuc plesnit la inspecția de după cursă. Am vrut mereu să-l întreb pe Senna despre asta când a venit la McLaren, dar n-am făcut-o. Ideea era că probabil acel cauciuc n-ar mai fi rezistat un tur”
Alan Jenkins, inginer McLaren, 1984
„A FOST O CURSĂ‚ MAGNIFICĂ‚”
Cea mai vie amintire de-a mea cu Senna se leagă de cursa de la Monaco din 1984. Ținând cont că era la începutul sezonului, îl aveam pe acest băiat nou în echipă, primele curse fuseseră cu modelul Toleman 183B vechi, o mașină foarte, foarte dificilă, iar performanța lui Senna este acum și mai importantă, deși atunci nu știam cum să o încadrăm. La Monaco, am avut pentru prima data cauciucuri Michelin comparabile cu cele de la McLaren, deși erau pentru ploaie. Trebuia să avem cauciuri cu un model mai vechi decât McLaren, dar la cele de ploaie nu exista un model vechi și unul noi. Erau toate la fel. Am zburat efectiv cu ele, Ron Dennis, managerul lui McLaren era extrem de furios, iar cei de la Michelin nu au avut ce să facă. A fost o cursă magnifică. Inițial, am fost încântat, fusesem la un pas de a câștiga, dar după cîteva ore m-am gândit că dacă mai erau cîteva tururi, am fi căștigat. Spre seară eram deja supărat că nu a câștigat.
Pat Symonds, inginer Toleman
„ERAM LA LIMITĂ‚”
În cockpit era un adevărat iad. Ploua infernal, aveam probleme mari cu frânele, apoi m-am trezit cu Senna și cu mașina lui Toleman în ceafă. Eram la limită din toate punctele de vedere
Alain Prost, cîștigător după 31 de ture din 77
„FRANCEZUL DE RAHAT”
„Stăteam la hotelul Mirabeau și l-am întîlnit pe Senna în seara de dinaintea cursei la bar. Nu bea alcool deloc și am stat de vorbă. Era sigur că mașina se va descurca pe circuitul de la Monaco și simțea că are o șansă. Cînd Prost a cîștigat, am dat o petrecere, Marlboro era sponsorul lui McLaren, și pot să spun că ne-am cam întrecut cu bucuria. A doua zi dimineața – în timp ce îmi doream un pahar de fresh de portocale mai mult decât orice pe lume – peste cine dau în sala de mese? Ayrton. Eu mă dregeam, iar el era foarte supărat. A izbucnit în plâns. Nu voi spune ce părere avea despre „Francez”, așa îi spunea lui Prost, dar îi tot dădea cu „francezul &%$#&”. A venit și s-a așezat lîngă mine, spunându-mi părerea lui despre faptul că oficialii întrerupseseră cursa cînd el era pe punctul să depășească mașina noastră. I-am spus că e tânăr, că a terminat pe doi în primul lui sezon, am încercat să-l consolez. Se simțea încă de atunci că este în altă ligă. M-a surprins că a plâns pentru că nu-l cunoșteam așa de bine, iar asta mi-a rămas în minte. Lua totul foarte în serios. O mulțime de piloți de la alte echipe mici s-ar fi bucurat pentru locul doi, dar pentru el tot ce conta era primul loc”.
John Connor, angajat PR la Marlboro
6 victorii a adunat ulterior Ayrton Senna pe circuitul său favorit de la Monte Carlo
Pasajele de mai sus sunt extrase din cartea „Memories of Senna”, scrisă de Christopher Hilton.
Potrivit autorului, Christopher Hilton, un singur personaj important din Formula 1 care l-a cunoscut pe Senna a refuzat să contribuie cu amintiri pentru această carte, însă nu a dorit să îi facă public numele. Cititorii cărții au observat însă că singurul personaj important absent este Michael Schumacher
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER