Hagi, Dobrin, Balaci. Trei nume de poveste strânse peste timp într-o schiță de reportaj TV. Dincolo de paginile de glorie pe care le-au scris la vremea lor pe cei trei îi mai unea ceva. Anume anonimatul în care orbecăie azi cluburile care i-au lansat. Încă mai mult de-atât. Știința și FC Argeș au și câte o lumânare aprinsă la căpătâi.
Acești așa-ziși patroni de cluburi răsăriți de niciunde după ’89 au avut grijă ca lista durerii din fotbalul nostru să semene cu un pomelnic. Ni se spunea întotdeauna că de mic cutărică a stat numai printre fani în galerie. Mai era puțin și ni „se dezvăluia” că italianul Zambon, vremelnicul patron al lui Poli, își rupea cămașa de pe el la ratările lui Anghel sau Păltinișan de acum câteva decenii. Culmea e că de cele mai multe ori am tot fost înghiontiți să-i admirăm și să ne punem pe cioplit câte o statuie pentru acești salvatori ai cluburilor. Salvator, hmm, până în clipa în care n-a mai fost nimic de salvat de la club. Adică de furat. Ce altă etichetă decât cea de țepari neaoși ați lipi pe frunțile lui Bucșaru, de la Urziceni, ori a lui Adamescu, de la Oțelul? „De câteva luni bune mâncăm pe banii noștri, vorbim la telefon pe banii noștri, plătim chiria din banii noștri. De la club niciun sfanț..E inacceptabil!” Era tristețea unuia care pe când era aripa zvârlugă a Borussiei Moenchengladbach a tot cutreierat cupele europene și a jucat finale continentale. Ewald Lienen a prins ca antrenor și Europa în criză, criză care bineînțeles că nu seamănă cu a nostră.
Până și în ecranizările clasicilor britanici cămătarii mai rătăceau câte o chitanță, se mai prefăceau că uită o datorie. Copos n-a uitat nimic. Fiecare sticlă de apă plată cumpărată la antrenamentele de la ProRapid se regăsește în zecile de milioane cu care i-a rămas dator Rapidul. De acord cu Porumboiu. Fanii giuleșteni au cam sărit calul cu coliva arătată lui Copos pe scările tribunalului. De aici însă și până la a li se cere să-l căineze pe Copos e totuși cale lungă, monșer. După sentințele din Dosarul Transferurilor suntem îndopați cu versiunea mieroasă că de fapt toți aceștia au cam ocolit legea doar cu gândul să întoarcă banii – albi, negri, nu contează – tot în fotbal. Fals. Copos a înșelat statul pentru propria pungă, nu pentru cea a Rapidului. Aidoma Stoica ori Borcea. Oare în ce cluburi și-au investit milioane mătrășite frații Becali? Toți, Penescu și Nețoiu, Copos și Mitittelu, toți s-au vârât în fotbal doar ca să afle lumea măcar o dată pe zi la știri că există și ei și astfel să li se învârtă afacerile. Bașca fudulia. Altminteri, vânzători de televizoare, precum Copos, ori de butelii, specialitatea lui Borcea, pe care să nu-i știe nimeni erau cu sutele, ci miile.
P.S. Atunci când s-a prăpădit Sandu Neagu un amic îmi propunea să ținem invers socoteala cu generația Mexic ’70. E mai simplu să-i numărăm pe cei rămași în viață pentru că sunt mai puțini. Tot mai puțini. Acum s-a stins și Coco Deleanu. Odihnească-se în pace!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER